Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului - Sfantul Munte Athos

Smaranda VULTUR (coordonator) | Germanii din Banat – prin povestirile lor

0 opinii / Scrie o opinie
  • 54,95 lei

ne puteti contacta si la: 0751 166116

DESCRIERE

Smaranda VULTUR (coordonator)    |    Germanii din Banat – prin povestirile lor

POLIROM, 2018

Editia a II-a revazuta si adaugita

||||

Extras din capitolul Germanii francezi din Tomnatic - pp. 369-370

Atunci, in 1951, intr-o buna dimineata, mi se pare in 21 iunie, am auzit bum-bum la poarta, cainele a inceput sa latre, la ora trei dimineata, ma duc sa deschid si aud: „Deschide, in numele legii!”. Am deschis si mi-au cerut buletinul. „Da’ aici sta socru-meu”, le-am zis. „Atunci, buletinul lui!” Le-am dat buletinul si mi-au zis: „In numele legii sunteti arestat! Pregatiti ce se poate incarca intr-o caruta si la ora opt sa va prezentati la gara!”. A ramas unul acolo cu mitraliera. Erau vreo cinci-sase si un gradat a citit ordinul asta. Atunci, ce sa facem? Femeile au inceput sa planga, dar cu plansul nu puteai rezolva nimic. In fiecare casa a mai ramas cate unul. Ca atunci erau in sat mii de ostasi, nu cumva sa fuga careva. Asa ca ne-am prezentat la gara unde erau sute de vagoane de vite. Pe unii i-au dus deja inaintea noastra.

Ce v-ati luat in caruta?

Pai, ce sa pui? Era voie sa iei ce putea sa intre intr-un vagon. Doua familii  am intrat intr-un vagon. Ne-au spus ca puteam lua si vaca, si calul, daca putem sta in vagon impreuna. Noi ce-am facut? Am luat un cal, caruta n-am luat, fiindca asta era buna numai pana la gara. Am luat faina, am avut taiat un porc, am luat slanina si niste untura si haine. Ce puteai sa iei asa repede? Restul o ramas acolo. Au navalit barbarii peste ce-o ramas si or luat tot ce o fost de luat.

Nu ne-a spus unde ne duce. Ne-a spus numai sa ne pregatim si sa facem. Dar nici soldatii n-au stiut unde mergem. Si atunci la fiecare vagon era cate un soldat cu arma, care a pazit. A pornit trenul cu optzeci de vagoane dupa el, a trecut prin Arad, prin sud. Noi ne gandeam ca ne duce in Rusia. La un moment dat, trenul a luat-o in jos, pe Valea Jiului, apoi prin Bucuresti, pana am ajuns in Baragan. Cand am ajuns acolo: „Gata! Toata lumea descarcarea!” Acolo or stat oamenii din vechea comuna cu carute, erau obligati sa vina sa ne transporte undeva.

SPECIFICATII

An aparitie 2018