In exclusivitate la Editura Bizantina - Epistolele lui Gheron Iosif Isihastul

Sergiu TOFAN | Origene. Intre teologie si filosofie

0 opinii / Scrie o opinie
  • 46,00 lei

SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166116

DESCRIERE

Sergiu TOFAN    |    Origene. Intre teologie si filosofie

Editura Paideia, 2004

Colectia de studii si eseuri – filosofie, 2

||||

6. De la ingerii natiunilor la o „politica” crestina, a. Origene si imparatii romani/ e x t r a s

Origene se naste sub domnia lui Commodus (180-193). Urmasul acestuia, Septimius Sever (193-211) interzice, in 200-201, prozelitismul iudaic si, in anul urmator, pe cel crestin. In aceste imprejurari, tatal lui Origene, Leonida, sufera martiriul. S-a observat ca aceasta persecutie nu-i viza pe crestini in mod individual, ci a incercat oprirea dezvoltarii Bisericii ca putere spirituala. Vor urma un persecutor violent (Caracalla) si un monarh cu o domnie foarte scurta fara raporturi importante cu crestinismul (Macrin). Heliogabal (218-220) incearca supunerea tuturor cultelor (inclusiv a crestinismului) in raport cu cultul sau solar. Sincretismul religios de sorginte orientala va fi promovat in continuare si sub Alexandru Sever (222-235). El va impune adorarea comuna a lui Orfeu, Apoloniu din Thyana, Avraam si Hristos alaturi de Alexandru cel Mare si de alti imparati romani divinizati. In unele imprejurar ii va sprijini pe crestini.

O epoca de persecutii este sub domnia lui Maxim Tracul (235-238). Sub el face inchisoare diaconul Ambrozie (prietenul lui Origene). Teologul insusi este haituit. Acum scrie el Exortatia la Martiriu. Dupa cei sase ani de domnie ai imparatului-copil Gordianus III (238-244), Filip Arabul (244-249) se va arata tolerant si binevoitor cu crestinii. Impreuna cu imparateasa Otacilia va coresponda cu Origene. Despre Filip scrie Ieronim ca ar fi fost primul imparat crestin (parere impartasita si de Eusebiu din Cezareea). [...]

Una dintre cele mai spinoase probleme ale relatiilor dintre crestini si stat era cea a participarii la razboi. Crestinul nu poarta arme, dar poate participa la razboi ca preot sau slujitor al lui Dumnezeu. Rugaciunea adresata Atotputernicului este sursa de putere si izbanda pentru cei care lupta de partea dreptatii, intrucat rugaciunea ii biruie nu numai pe dusmanii dreptatii, dar si pe demonii care atata la razboi si la calcarea juramintelor.

De asemenea, si in treburile publice, crestinii pot aduce mari servicii puterii imperiale, prin rugaciuni, exercitii si meditatii, „care ne invata sa dispretuim placerile si sa nu le mai avem ca indrumatoare”.

SPECIFICATII

Autori Sergiu TOFAN
Editura Paideia
An aparitie 2004