Purtarea de buna cuviinta intre oameni de Timotei CIPARIU

DESCRIERE

Timotei CIPARIU

Purtarea de buna cuviinta intre oameni

Editura Vremea, Bucuresti – 2021

Colectia „MICA ROMA XXI” , 8 – coordonata de Cristian BADILITA

Editie ingrijita de Cristian BADILITA

Versiune modernizata de Cristian BADILITA, Ioana Augusta COSMA si Gabriela IOANES

Prefata si postfata de Ion BUZASI

Pret 18,00 Lei

Extras Coperta IV

Cartea de fata a fost publicata de preotul profesor greco-catolic Timotei Cipariu in 1855, dupa un model strain. Asa cum se stie, din motive istorico-politice (sublinierea latinitatii, id est nobletii limbii romane), Cipariu pleda pentru ortografia etimologica. Textul Purtarii... este victima ortografiei cipariene. [...] S-a impus asadar modernizarea lui in integralitate. Publicam si versiunea originala, ca mostra a ortografiei etimologizante. – Cristian BADILITA

Noi azi abia putem pricepe cum un savant de marimea lui Cipariu a putut sa se indeletniceasca cu traducerea Codului manierelor elegante. Ceea ce azi ne pare aproape ridicol, atunci era o cerinta pe care ochiul sau patrunzator a priceput-o. Darul sau de a da in tot chipul ajutor acelor tineri nedibaci, care veneau de la sat sa se pregateasca pentru viata mare de conducator de turme, i-a dictat sa se smulga de la ocupatiile sale favorite de invatat, precum a mai facut-o de atatea ori cand scria manuale de scoala, cand redacta carti bisericesti si cand scotea Invatatorul Poporului, foaie romaneasca pentru popor. – Sextil PUSCARIU, Timotei Cipariu, in „Luceafarul”, 1905, nr. 15-16

Extras Introducere – Un cod crestin al bunelor maniere (p.9)

„In societate de la muieri se cere mai multa rezerva decat de la barbati... Sunt lucruri care pentru barbat pot fi indiferente si suferitoare (ingaduite), iar pentru femei foarte neplacute. Spre exemplu: a bea in scurt timp multe taiere (talere, cani) de cafea sau de ceai, a fuma, a trage tabac pe nas, a bea licori. Necuviincioase-s si ostentarile de curaj, entuziasmii pentru faptele de batalie si (alte) asemenea lucruri. Peste tot, adevaratul curaj al femeii e cel ce iese din bunatatea inimii ei, cu acela se face mai frumoasa decat toate frumoasele, si despre acela poate cuvanta fara a avea frica ca o vor socoti laudaroasa, si fara de a-si stramuta propriul caracter natural.”