PETRARCA | Despre ignoranta: a sa si a multora

DESCRIERE

PETRARCA    |    Despre ignoranta: a sa si a multora

POLIROM, 2016

Colectia Biblioteca medievala – coordonata de Alexander BAUMGARTEN

Editie bilingva

Traducere din limba latina de ioana COSTA

Studiu introductiv de Andrei BERESCHI

Ingrijire critica a volumului de Alexander BAUMGARTEN

||||

Nota introductiva – Mexime vitandus Aristotiles/ e x t r a s

In 1367, cand Petrarca a redactat tratatul Despre ignoranta: a sa si a multora, trecusera 90 de ani de cand episcopul Etienne Tempier al Parisului rostise o cenzura a 219 propozitii de inspiratie peripatetica si neoplatonica adresata Universitatii din Paris. Aristotelismul, marcat de interpretarea lui Averroes, si opusculele pseudo-aristotelice care secondau acest corpus, multe dintre ele cu o importanta sursa neoplatonica, produsesera de-a lungul intregului secol al XIII-lea o puternica influenta doctrinara, la randul ei diversificata si angajata in polemici reciproce. In urma cenzurii lui Etienne Tempier, cultura teologica si filosofica a reactionat intens de-a lungul intregului secol urmator, mai ales in universitati. Astfel, intre altele, filosofia si teologia lui William Ockham au putut constitui o alternativa tentanta in urma rezervelor exprimate  de documentul episcopal cu privire la existenta reala a unor intermediari inteligibili intre Dumnezeu si creatie, eventual coeterni celui dintai, iar un numar important de teologi universitari parizieni, comentatori ai sentintelor lui Petrus Lombardus, mai cu seama Adam de Wodeham sau Robert Holkot in Anglia, Thomas de Argentina sau Grigore de Rimini in Paris, au dat semnalul unei conversii a teologiei dinspre marea deschidere fata de Aristotel din secolul precedent spre folosirea extinsa a autoritatii lui Augustin si a lui Anselm.