Orientarea Romaniei la vest prin familiile boieresti

DESCRIERE

Radu LUNGU

Orientarea Romaniei la vest prin familiile boieresti

Editura Paideia, 2015

Pret 38,50 Le

Extras/ pp. 198-199

In raportul sau adresat ministrului sau de la Berlin, baronul Ludwig Kreuchely von Schwerdtberg, consulul Prusiei la Bucuresti (1820-1833) ne ofera un tablou al „parvenirii”:

„In mii de maniere si prin diverse feluri de protectie poti gasi mijloacele de a parveni pana la cele mai inalte dregatorii ale tarii; pentru aceasta n-ai nevoie decat de patru insusiri: sa fii intrigant, sa stii sa dai mita, sa fii baiat frumos sau bogat; cat despre merit, nu exista merit aici, daca nu-l pui alaturi de una din calitatile mai sus pomenite.” (Calatori straini prin Tarile Romane (2), p. 948).

Protectia era, asadar, una dintre principalele parghii in obtinerea unei slujbe.

Un emigrant francez, general in armata rusa, Louis Alexandre Andrault, conte de Langeron, spunea ca, in 1806, adica in anul de inceput al ocupatiei ruse (1806-1812), in Principatele dunarene se traia inca in case fara mobila; curand insa, a aparut mobilier apusean (dupa Neagu Djuvara, p. 102). Era, bineinteles, vorba, de mediul pe care contele de Langeron il cultiva: boierimea.

Calatorii apuseni in Principatele romane de la inceput de veac XIX erau foarte mirati si de faptul ca nicaieri nu se gaseau mese sau birouri de scris; copistii si secretarii, precum si boierii aflati in slujba domnitorului foloseau niste calimari din arama al caror lung maner il infigeau la brau; se scria pe genunchi, stand pe vine sau lungit pe divan.