O mie noua sute optzeci si patru, George Orwell - editia 2016

DESCRIERE

GEORGE ORWELL | O MIE NOUA SUTE OPTZECI SI PATRU BIBLIOTECA POLIROM – ESENTIAL

Autori consacrati, carti importante din literatura lumii. Traducere din limba engleza de Mihnea Gafita POLIROM, 2016

Extrase din Partea I, 1 Prima fraza a romanului: “Intr-o zi senina si friguroasa de aprilie, exact cand ceasurile bat ora treisprezece, Winston Smith, cu barbia infundata in piept ca sa scape de vantul care-l ia pe sus, se strecoara iute printre usile de sticla ale Blocului Vicrtoria, desi nu destul de repede cat sa impiedice un vartej de praf si nisip sa patrunda odata cu el.”

Urmeaza: “Holul blocului miroase a varza calita si a presuri vechi.La unul dintre capete se afla un afis mult prea mare pentru interior, care infatiseaza figura enorma, lata de peste un metru, a unui barbat in varsta de vreo patruzeci si cinci de ani, cu o mustata neagra si stufoasa, si cu trasaturi frumoase, dar dure. Winston se indreapta spre scari.Nu are nici un rost sa incerce la lift. Chiar si in vremurile cele mai bune functioneaza numai din cand in cand, iar in prezent curentul electric este taiat in timpul zilei, ca parte integranta a campaniei de economisire organizate in pregatirea Saptamanii de Ura. A

partamentul lui se gaseste la etajul sapte, asa incat Winston, care are treizeci si noua de ani si o ulceratie varicoasa deasupra gleznei drepte, o ia incet pe jos, oprindu-se de mai multe ori sa se odihneasca. Pe fiecare palier, figura cea enorma, asezata fata in fata cu usa liftului, il priveste insistent de pe perete. Este una dintre pozele acelea in asa fel realizate, incat ochii te urmaresc din orice unghi.

Sub ea scrie: FRATELE CEL MARE STA CU OCHII PE TINE Inauntru, in apartament, o voce melodioasa citeste o lista de cifre legate de productia de fonta. Vocea vine dintr-o placa de metal dreptunghiulara, ca o oglinda estompata, care face corp comun cu suprafata peretelui din dreapta. Winston rasuceste un buton si vocea slabeste intrucatva, desi cuvintele inca se mai disting. Aparatul – numit tele-ecran – poate fi dat mai incet, dar nu ai cum sa-l inchizi de tot. Winston se duce la fereastra: are o constitutie fragila, e mai degraba mic`de statura, iar salopeta albastra, care este uniforma Partidului, nu face decat sa scoata in evidenta cat e de slab [...]” (p.7-8)

Alte imagini la pagina 8: “Undeva, mai departe, un elicopter coboara printre acoperisuri, sta cate o clipa suspendat, ca o albastrea, apoi se ridica din nou, zburand in cercuri.Este patrula de politie, care-si baga nasul prin casele oamenilor.Dar patrulele nu conteaza. Politia Gandirii – numai ea conteaza.”