DESCRIERE
Cristian Ioan DUMITRU
O fenomenologie a pacatului la Dostoievski
Imagini si simboluri in Crima si pedeapsa si Fratii Karamazov
Editura Reintregirea, Alba Iulia – 2020
Cuvant inainte Conf. univ. dr. Adrian LEMENI
Tiparita cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului IRINEU, Arhiepiscopul Alba Iuliei
Extras/ Cuvant inainte
Omul robit de pacat este o faptura care traieste sub semnul partitiei. Raskolnikov nu este singurul incercat de dedublarea spirituala; pacatul este o epidemie si contagiaza, intr-o orecare masura, pe aproape toti participantii la actiune. Deznodamantul romanului – drumul spre inviere – confirma principiul „reactiunii” duhovnicesti in care Dostoievski credea: neputintei omului de a rezista pacatului ii corespunde necuprinsa putinta a lui Hristos de a ne chema la pocainta.
Dostoievski este contemporan noua; lectura cartilor lui cimenteaza aceasta intuitie. Profetismul dostoievskian a prevazut cu o putere inspaimantatoare derapajele ideologice ale ultimelor doau veacuri. Umbrele Petersburgului ratacesc acum prin intreaga lume, iar apusul soarelui nu aduce dupa sine disparitia lor.
Esecul comunismului secolului al XX-lea l-a extras pe om din paradigma „activistului”. In fata nereusitei de a ridica aici „cetate statatoare”, el se simte nevoit sa caute altceva, sa redescopere calea spre transcendenta. Relationarea cu Evanghelia vadeste stangacia omului familiarizat cu predictibilitatea ideologica. Omul de astazi este „certat” cu Hristos, suparat pe Providenta din cauza reflexului de a asimila Imparatia categoriilor zidirii cazute. Dostoievski ne atrage atentia ca nu este al omului a cobori, a „chenotiza” Imparatia lui Dumnezeu, a o face accesibila ratiunii, a o cugeta dupa propriul indreptar; el trebuie sa reziste soaptelor Marelui Inchizitor si sa se supuna canonului Revelatiei, sa-L caute si sa traiasca comuniunea cu Hristos in Biserica.
