Nikolai LESKOV | Pelerinul vrajit

DESCRIERE

Nikolai LESKOV    |    Pelerinul vrajit

HUMANITAS, 2019

HUMANITAS fiction, Colectia Raftul Denisei – coordonata de Denisa COMANESCU

Traducere din rusa si note de Adriana LICIU

Prefata de Sever VOINESCU

_______________

„Extraordinar... O capodopera de adaugat pe raftul marii literaturi ruse.” – San Francisco Chronicle

||||

Extras din Prefata lui Sever Voinescu (p. 7)

Nici ideologic Nikolai Leskov nu statea prea bine. O intamplare din tineretea lui, pe cand era jurnalist, l-a stampilat definitiv pentru intelighentsia rusa a vremii, care era, pe-atunci, de doua feluri: fie nihilista, fie liberala – tertium non datur – si, in orice caz, antiimperiala.

In 1862, N.S. Leskov era deja o semnatura destul de cunoscuta intr-o publicatie numita Severnaia pcela (Albina Nordului), care aparea la Sankt Petersburg si se bucura de ceva influenta in imperiu. Pe atunci, era si el, in rand cu lumea lui, un progresist, dar unul mai bland, „gradual”. In luna mai a acelui an, un sir de incendii suspecte au nelinistit Petersburgul. Focurile apareau in cele mai neasteptate locuri, cuprindeau cladiri, pravalii, hanuri si resedinte. Pe 28 mai, doua piete destul de aglomerate ale orasului au fost cuprinse de flacari si distrugerile au fost inspaimantatoare. Fireste, zvonurile circulau ca nebunele si ii isterizau pe locuitori. Nu se stia daca era mana unui piroman sau o actiune terorista. Sau, poate, cine stie, altceva...

Fapt este ca aceste incendii au venit imediat dupa ce un grup de studenti autointitulat „Tanara Rusie” raspandise in oras un manifest in care chema pe toti iubitorii de libertate „sa puna mana pe topoare” si sa loveasca in sustinatorii Imperiului Tarist oriunde ii vor gasi, „in piete, pe strazi, pe ogoare, in sate si orase”. Manifestul, pe cat de naiv redactat, pe atat de periculos in substanta lui, cerea ca fiecare actiune, odata indeplinita in numele cauzei, sa fie imediat insotita de strigatul „Traiasca Republica Rusa, sociala si democratica!”