Monahismul moldav in primele decenii ale comunismului romanesc (1947-1977)

DESCRIERE

Monahismul moldav in primele decenii ale comunismului romanesc (1947-1977) , de Pr. Nicolae Catalin Luchian - Editura Doxologia

„Cine uita nu merita” spunea istoricul Nicolae Iorga. La 20 de ani de la caderea regimului comunist uitarea incepe sa se astearna peste constiinţa tot mai adumbrita de problemele traiului de zi cu zi. Se uita primejdios de usor calvarul prin care a trecut Romania incepand cu anul 1948. La fel de primejdioasa este si nestiinţa combinata cu reaua voinţa a unora din contemporanii nostri care formuleaza acuze nefondate doar pentru ca Biserica a fost ACOLO in mijlocul urgiei. si nu numai ca a fost supravieţuind prigoanei, dar a si dat pamantului stramosesc numerosi martiri si eroi a caror amintire nu trebuie sa apuna vreodata.

Editura DOXOLOGIA a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei aduce in atenţia cititorului dornic sa pastreze vie in inima sa suflul jertfelnic al Bisericii luptatoare, cartea: Monahismul moldav in primele decenii ale comunismului romanesc (1947-1977) scrisa de Parintele Nicolae Catalin Luchian. Aceasta carte a fost prezentata iniţial ca lucrare de dizertaţie la finalizarea studiilor de Masterat in Teologie sub indrumarea Pr. Conf. Dr. Ion Vicovan. Dupa cum marturiseste autorul: „tema abordata incearca sa surprinda aspecte din viaţa monahala a celei mai bogate provincii romanesti in asezaminte manastiresti, intr-o perioada tulbure si de grea incercare pentru Biserica Ortodoxa Romana, in care monahismul nostru a fost la un pas de desfiinţare”.

Lucrarea este structurata pe trei capitole: I. Biserica Ortodoxa Romana si instaurarea regimului comunist in Romania; II. Coordonate ale monahismului din Moldova in perioada 1947-1959 (cu un subcapitol deosebit de interesant intitulat: „Viaţa duhovniceasca in manastirile moldovene. Parintele Arhimandrit Ilie Cleopa si obstea 'Sf. Teodor Studitul'”); III. Decretul 410 din 1959. Aplicare, efecte si reacţia Bisericii. Aversiunea comunismului faţa de religie si de Biserica crestina, in mod special, avea fundamente pseudo-stiinţifice: ateismul marxist. Fidel principiilor de baza ale Cominternului, Partidul Comunist Roman a iniţiat masuri crunte de prigonire a Bisericii naţionale.

Comunistii romani si-au dat seama ca Biserica era mult prea influenta in randul poporului; constientizarea acestui fapt, al rolului major de coeziune sociala, jucat de Biserica de-a lungul istoriei poporului roman a determinat avalansa de masuri dure si represive impotriva Bisericii Ortodoxe si a membrilor ei. S-a dorit subjugarea sa, transformarea intr-o instituţie oarecare; o unealta a regimului. Asa cum Parintele N. Luchian observa, dupa instaurarea comunismului problemele majore la care a trebuit Biserica sa raspunda au fost: relaţia cu Statul totalitar; subţierea accentuata a bazei economice a manastirilor; miscarile de segregare in randul monahismului romanesc (precum stilismul si fenomenul Vladimiresti); izgonirea monahilor din manastiri in 1959.

Parcurgand paginile carţii Monahismul moldav in primele decenii ale comunismului romanesc (1947-1977) ne putem crea o imagine cuprinzatoare despre avengura masurilor represive anticrestinesti adoptate de regimul comunist si inţelegem faptul ca aceasta grea incercare nu a putut fi depasit decat prin purtarea de grija a lui Dumnezeu „care a dat inţelepciune si viziune ierarhilor ortodocsi, ca sa gaseasca soluţii optime pentru ameliorarea crizei provocate de izgonirea atator monahi si monahii si inchiderea manastirilor”.