Marta PETREU | Despre bolile filosofilor

DESCRIERE

Marta PETREU    |    Despre bolile filosofilor    

Cioran

POLIROM, 2017

Colectia eseuri & confesiuni

Editia a III-a revazuta si adaugita

||||

Extras din Cuvant-inainte la a treia editie

Un poet ne-a invatat – nu stiu daca ne-a si convins – ca o carte este o boala invinsa. In cazul lui Cioran, Pe culmile disperarii, primul lui volum, a iesit la propriu din boala, si inca dintr-una „nenobila”, care, se plangea el, i-ar atinge mai ales pe batrani: dintr-un, vai!, reumatism, urmat de o lunga perioada de insomnie. Si, desi a scris multe carti, pentru el boala n-a fost invinsa, ci l-a urmat ca umbra, toata viata. Iar la un moment dat, in Neajunsul de a te fi nascut, el insusi definea o carte drept o sinucidere amanata.

Oamenii accepta din cand in cand ideea ca o opera poate iesi dintr-o suferinta – dar admit ca sursa de inspiratie suferinte ceva mai „elevate” (cum ar fi doliul sau suferinta din dragoste) si respecta cu adevarat, considerandu-le „metafizice”, mai ales suferintele fara obiect identificabil. Durerile propriu-zis corporale, datorate tesuturilor, organelor si functiilor organice atinse si cuprinse de cine stie ce boala ordinara, sunt socotite de obicei vulgare si de trecut sub tacere. Suna asadar trivial sa spun despre un filosof ca a ajuns sa scrie carti pentru ca a fost bolnav de picioare – dar el insusi a marturisit asta, de zeci de ori, mentionandu-si fara retinere picioarele dureroase in cartile lui. Prin traditie, explicarea unei creatii spirituale prin recursul la proasta functionare biologica a corpului autorului este socotita triviala – dar Cioran si-a socotit el insusi opera drept un rezultat al bolilor lui. Boli fata de care avea o foarte specifica lui iubireura.