Mario VARGAS LLOSA - Cinci colturi

DESCRIERE

Mario VARGAS LLOSA - Cinci colturi

HUMANITAS, 2016

Traducere din spaniola de Marin MALAICU-HONDRARI

Extras/ I Visul Marisei

Se trezise, sau inca visa? Tot mai simtea caldura in laba piciorului drept, o senzatie stranie care-i infiora tot trupul si ii spunea ca nu e singura in pat. Amintirile i se-nvalmaseau mai intai in minte, dar apoi se ordonau ca un rebus pe care-l completezi treptat. Vinul baut dupa masa le inveselise si le ametise putin, tot treceau de la terorism la filme si la barfe mondene, cand, brusc, Chabela s-a uitat la ceas si a sarit in picioare, palida: „Starea de necesitate! Doamne, nu mai apuc s-ajung in La Rinconada! Cum a trecut timpul!” Marisa a insistat sa ramana sa doarma la ea. N-avea de ce sa-si faca probleme, Quique plecase la Arequipa, trebuia sa se intalneasca maine-dimineata cu consiliul director al fabricii de bere, asa ca erau stapane in apartamentul din Golf. Chabela l-a sunat pe Luciano, sotul ei. Acesta, intelegator ca intotdeauna, a zis ca nu-i nici o problema, o sa aiba el grija ca fetitele sa nu piarda autobuzul scolar. Asa ca Chabela sa ramana linistita la Marisa si gata, oricum era mai bine decat sa fie retinuta de vreo patrula, pentru incalcarea starii de necesitate. La naiba cu starea de necesitate. Dar, fireste, terorismul era si mai rau.

Chabela a ramas peste noapte, si acum Marisa ii simtea talpa pe laba piciorului ei drept: o apasare usoara, o senzatie catifelata, calduta, delicata. Cum se face ca ajunsesera atat de aproape una de alta in patul acela matrimonial atat de mare incat, atunci cand l-a vazut, Chabela a zis in gluma: „Bine, Marisita, poti sa-mi spui si mie cati oameni dorm in patul asta imens?”