Apa lacului nu e niciodata dulce de Giulia CAMINITO

DESCRIERE

Giulia CAMINITO

Apa lacului nu e niciodata dulce

HUMANITAS FICTION, 2023

Colectia Raftul Denisei – coordonata de Denisa COMANESCU

Traducere din italiana si note de Oana SALISTEANU

Extras/ pp. 5-6

Viata tuturor incepe cu o femeie, la fel a mea; o femeie cu par rosu care intra intr-o incapere si e imbracata intr-un deux-pieces de in, l-a scos special din dulap cu acest prilej, si-l cumparase de la o taraba din Porta Portese, taraba aia buna, cu haine de firma ieftine, nu alea de cateva lire, ci alea deasupra carora scrie DIFERITE PRETURI.

Femeia e mama mea si are o valijoara de piele neagra, pe care o tine strans in mana stanga, si-a ondulat singura parul, a folosit bigudiuri si fixativ, si-a umflat bretonul cu peria, are ochi verzi-galbui si poarta tocuri joase ca ale fetitelor la ritualul confirmatiei; cand intra ea, camera devine neincapatoare.

La birouri stau tot felul de functionari, mama mea a petrecut trei ore la coltul cladirii, cu valijoara stransa la piept, si cand povesteste asta spune ca picioarele i se topisera ca untul si saliva ii era acra.

Se apropie miscandu-si soldurile, si inaintea ei ajunge parfumul cu care isi acoperise mirosul de linte gatita pentru pranz, zice: Am venit sa stau de vorba cu doamna Ragni, am audienta.

Isi repetase propozitia aia in fata oglinzii, si in tramvai, si in lift, si la coltul cladirii: Am audienta.