Labirintul spiritelor de Carlos Ruiz ZAFON

DESCRIERE

Carlos Ruiz ZAFON
Labirintul spiritelor
Ultimul roman al tetralogiei Cimitirul Cartilor Uitate
POLIROM, 2018, 2024
Colectia BIBLIOTECA POLIROM – ACTUAL – coordonata de Bogdan-Alexandru STANESCU
Traducere din limba spaniola si note de Marin MALAICU-HONDRARI
 

Extras/ Cartea lui Daniel/ 1
In noaptea aceea am visat ca ma intorceam la Cimitirul Cartilor Uitate. Aveam din nou zece ani si ma trezeam in fosta mea camera, speriat ca nu-mi mai aminteam chipul mamei. Si stiam, asa cum stii numai in vis, ca din vina mea nu mai meritam sa mi-l amintesc, pentru ca nu reusisem sa-i fac dreptate.
Dupa putin timp aparea tata, alarmat de tipetele mele de spaima. Tata, care in visul meu era inca tanar si mai avea raspuns la toate intrebarile din lume, ma lua in brate ca sa ma linisteasca. Apoi, cand zorii inchipuia o Barcelona de abur, iesea in strada. Dintr-un motiv pe care nu reuseam sa-l ghicesc, tata ma insotea numai pana in prag. Acolo ma lasa de mana si-mi dadea de inteles ca trebuia sa merg singur mai departe.
Ma porneam pe strazi si-mi amintesc ca hainele imi erau grele, la fel si pantofii, pana si pielea imi era grea. Fiecare pas pe care-l faceam imi cerea un efort mai mare decat pasul dinainte. Ajungand la Ramblas, imi dadeam seama ca orasul ramasese suspendat intr-o clipa infinita. Oamenii nu mai paseau si pareau incremeniti, ca personajele dintr-o fotografie veche. Un porumbel avantat in zbor abia schita o bataie stearsa de aripi. Firisoare de polen pluteau in aerul nemiscat ca niste luminite in praf. Apa fantanii din Canaletas sclipea in gol si parea un colier din lacrimi de cristal.