Ismail KADARE - Firida Rusinii

DESCRIERE

Ismail KADARE - Firida Rusinii

HUMANITAS FICTION, 2016

Colectia Raftul Denisei – coordonata de Denisa COMANESCU

Traducere din albaneza de Marius DOBRESCU

Extras/ I – In centrul imparatiei

Ochii lui intalneau privirile trecatorilor si turistilor, care se imbulzeau din toate partile spre piata. Plimbaretii, ca orice grup in miscare, erau absenti si imprastiati, dar, imediat ce-l vedeau, deveneau brusc atenti. In primul moment ai fi zis ca globii ochilor lor, luati prin surprindere, incercau sa se afunde in adancul craniului si, abia cand se convingeau ca lucrul acesta este imposibil, se resemnau sa ramana la locul lor si sa infrunte realitatea. Majoritatea paleau, unora le venea sa vomite si doar cativa continuau sa-l priveasca linistiti. El ii privea sfidator cu ochii aceia de care n-ai fi putut spune ca sunt albastri, cenusii nici atat, niste ochi greu de definit, pentru ca in locul culorii aveau un reflex indepartat si straniu.

Intre timp, intorcandu-si privirea, grupurile de plimbareti se grabeau sa intrebe cum se ajunge la Catedrala Sfanta Sofia, la mormintele sultanilor-padisahi, la Banca, la vechile Bai, la Palatul Viselor. Si, desi intrebau si se agitau haotic, ca loviti de streche, cei mai multi ramaneau pe loc, se invarteau prin piata ca prinsi intr-o capcana. Si probabil ca asta si era pentru ca, desi nu foarte mare, piata aceasta era una dintre cele mai faimoase piete din capitala imparatiei seculare. Pavata cu granit verde, piata parea turnata in bronz. Capetele metalice de lei din spatele gardului unde se afla cladirea Arhivei Centrale a Statului, avand o aripa ce dadea chiar in piata, cupola de plumb a Geamiei Sultanilor, coloana cu hieroglife adusa in urma cu cateva secole pentru a marca ocuparea Egiptului, diversele embleme si simboluri imparatesti turnate si ele in metal si, in fine, Poarta Tunurilor, in zidul careia fusese construita „Firida Rusinii”, toate acestea sporeau impresia de maretie. In limba tarii, firidei i se spunea „piatra de luare-aminte”, ceea ce, in traducere libera, inseamna „sa inveti dintr-o nenorocire”.