Mario si vrajitorul. Povestiri 1919 – 1953 de Thomas MANN

DESCRIERE

Mario si vrajitorul. Povestiri 1919 – 1953

HUMANITAS FICTION, 2021-2022

Colectia Raftul Denisei- coordonata de Denisa COMANESCU

Traducere de Ion ROMAN

Postfata si note de Thomas KLEININGER

Comentarii de Ioana PARVULESCU

Extras/ Postfata

Exista, in cultura, putine legi imuabile. Cultura este prin excelenta domeniul individualului. Refuzul oricarei regularitati a facut ca arta sa devina obiectul predilect de cercetare a stiintelor idiografice – adica a stiintelor care descriu particularul, singularul, specificul -, in timp ce natura a fost abandonata, vremelnic sa speram, stiintelor nomotetice. In spatiul artei functioneaza totusi, cu o precizie aproape matematica, o lege foarte importanta pentru posteritatea unui artist. Este vorba de legea potrivit careia orice opera artistica intra mai intai in conul de umbra al uitarii dupa moartea creatorului ei. Cine mai vorbeste astazi de Heinrich Boell? Unde este Borges? Cine il citeaza pe Sartre? Viabilitatea unei opere de arta se arata tocmai in capacitatea ei de a iesi din conul acela de umbra si de a se adresa din nou oamenilor. Este ca si cum abia trecerea prin purgatoriul uitarii ar putea sa provoace renasterea unei opere. Dar ce inseamna aceasta obsesie a actualitatii? Nu este ea cumva simptomul unei mioape cantonari in prezent? Nu ar trebui oare corpusul intreg al cartilor – pentru a ne rezuma doar la literaura – sa fie in permanenta la indemana, ca intr-un fel de muzeu imaginar sui generis, pentru ca oricine, oricand sa aiba acces la orice scriere? Daca lasam de o parte obstacolele de ordin practic ce se ridica inaintea infaptuirii concrete a dezideratului cu privire la prezenta simultana a tuturor cartilor unei literaturi, mai ramane totusi sarcina editorului care nu trebuie sa raspunda pasiv si mecanic la cererea articulata sau latenta a publicului, ci trebuie el insusi sa schiteze directii, sa faca oferte, sa marcheze puncte de greutate. Facem oare un act de simpla pietate cand reeditam pe Goethe, cand il restituim pe Byron sau cand punem pe piata o noua traducere a lui Proust?