Grigore de Nazianz | Cuvantarea a IV-a. Cuvantarea a V-a

DESCRIERE

Grigore de Nazianz    |    Cuvantarea a IV-a. Cuvantarea a V-a

Chiril al Alexandriei    |    Impotriva lui Iulian (I, II)

POLIROM, 2020

Editie bilingva

Colectia Traditia crestina

Traducere si note de Anamaria-Irina STOICA

Studiu introductive de Miruna TATARU-CAZABAN si Bogdan TATARU-CAZABAN

Editie ingrijita de Adrian MURARU

||||

Studiu introductiv/ e x t r a s

Mostenirea politica a lui Iulian a fost indiscutabil mai redusa in raport cu durabila sa receptare in literatura crestina si in cea critica la adresa crestinilor. Sfantul Grigore de Nazianz (sau Teologul) a publicat la scurta vreme dupa moartea imparatului doua discursuri construite ca o „stela a infamiei”, menite sa fixeze in istorie infrangerea providentiala a „Apostatului”. Sfantul Efrem Sirul i-a dedicat imne polemice, Sfantul Ioan Gura de Aur a reluat disputa din jurul moastelor martirului Babylas din Antiohia.Teodor al Mopsuestiei a raspuns criticii crestinismului din scrierile sale, asa cum Sfantul Chiril al Alexandriei a construit o ampla respingere teologica a acestora. Socrate, Sozomen, Teodoret al Cyrului i-au consacrat spatii insemnate, reflectandu-i actiunea si mai ales receptarea acesteia in mediile crestine. Exista marturii indirecte despre diferite texte impotriva lui Iulian atribuite lui Apolinarie de Laodiceea. Filip din Sida, Alexandru de Hierapolis, care insa nu ne-au parvenit. Nu este complet exclus ca episcopul Macarie al Magnesiei sa se fi raportat la opera imparatului. Desigur, nici partizanii sai nu l-au uitat. Disperarea care i-a cuprins la aflarea vestii mortii sale – Libanius marturisea ca s-a gandit sa se sinucida – avea sa se preschimbe intr-o perseverenta construire si promovare, desi intr-un context politic si religios nefavorabil, a memoriei imparatului-filosof mergand pana la cultul sau.