Georgios I. MANTZARIDIS - Institutie si harisma

DESCRIERE

Georgios I. MANTZARIDIS - Institutie si harisma

Editura Doxologia, Iasi – 2020

Traducere din neogreaca de Nicusor DECIU

Editie ingrijita de Arhim. Nathanael NEACSU

Carte tiparita cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului TEOFAN, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei

Extras/ Prolog

Foarte multi vorbesc despre criza institutiilor. Insa unde se afla aceasta criza? In institutii sau in persoanele institutiilor care nu sunt harismatice? Familia, monahismul, Biserica, patria, statul in calitate de institutii au existat dintotdeauna. Ce anume a influentat perceptia oamenilor contemporani fata de aceste institutii, astfel incat sa le puna la indoiala si sa le tagaduiasca.

Pe de o parte transformarea oamenilor in cifre si mecanicizarea vietii sociale, iar pe de alta parte nesocotirea virtutii de catre cei ce conduc, paralizeaza si dizolva institutiile. De obicei cinstim institutiile pentru comportamentul virtuos al celor care le reprezinta; altfel institutiile devin neroditoare si inumane.

Structura Bisericii, dar si a Statului, se sprijina pe institutii. Fara acestea nu ar putea exista conducere si o functionare cu buna randuiala in societatea noastra. Organismul dumnezeiesc-omenesc al Bisericii exista in calitate de institutie, dar, in acelasi timp, si ca stare harismatica. Credinciosii care alcatuiesc trupul lui Hristos sunt chemati ca sa dobandeasca harismele Sfantului Duh, iar unii dintre ei si le activeaza. Harismele sunt harul lui Dumnezeu, sunt energia (lucrarea) dumnezeiasca necreata.

Duhul Sfant infiinteaza institutia [...] Bisericii. Aceasta nu se limiteaza la structura ei, ci se prelungeste si in recunoasterea ei drept institutie harismatica. Harisma face sa fie recunoscuta institutia. Dar si aceasta se iveste din acceptarea institutiei si din activarea ei de catre om. Oricine se boteaza primeste in potenta harismele Sfantului Duh. Prin corecta sa integrare in Biserica si prin nevointa sa personala le reinsufleteste (vezi II Timotei 1, 6).