DESCRIERE
George REMETE - Iisus Hristos, Iubirea tradata – Vol. III: Singurul Prieten
Editura Paideia, 2020
Extras/ Rabdarea, fidelitatea, devotamentul si eroismul crestinilor (pp. 9-10)
Iisus Hristos este prietenul crestinilor pentru ca acestia au o rabdare si asteptare speciala, o fidelitate, un devotament si un eroism incomparabil. Toti credinciosii, in toate religiile, au o rabdare si o asteptare. Dar daca la ne-crestini acestea sunt de multe ori calcul, interes partizan, incrancenare sau fanatism, rabdarea crestina e cu destindere, bunatate si incredere si chiar cu acceptarea dusmaniilor si persecutiilor: „Ocarati fiind, binecuvantam. Prigoniti fiind, rabdam. Huliti fiind, mangaiem. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca maturatura tuturor” (I Cor. 4, 12-13). Rabdarea si asteptarea crestina sunt incomparabile pentru ca sunt infinite. Numai un crestin poate sa-i spuna lui Dumnezeu: „Te vom astepta zi de zi, in ciuda netrebniciei si a neputintei noastre. Toata iubirea pe care vom fi in stare s-o stoarcem din inimile noastre pustiite Ti-o vom inchina Tie, Cel Rastignit... Tie, care acum ne chinui cu toata strasnicia cotropitoarei Tale iubiri”.*
Credinciosii tutror religiilor sunt devotati credintei lor, dar numai „omul ce nazuieste a trai crestineste devine omul unui singur gand”**, incat credinta lui nu mai este o realitate spre care se devoteaza, ci e starea lui existentiala si fiintiala.
Credinciosii tuturor religiilor sunt chemati la devotament si eroism, dar numai in crestinism acestea impun obligatoriu anularea egoismului, asceza si purtarea Crucii. Oricat de puternice si eroice ar fi celelalte credinte, crestinismul este invitatia la patimire, daruire si scarificiu, de dragul semenului. [...]
*) Giovanni Papini, Viata lui Isus, final, Editura Ago Temporis, Chisinau, 1991, p. 372.
**) Arhim. Sofronie Sacharov, Cuvantari duhovnicesti, vol. II, Reintregirea, ALBA iulia, 2008, p. 273.
