George PROCHNIK | Exilul imposibil: Stefan Zweig la sfarsitul lumii

DESCRIERE

George PROCHNIK    |    Exilul imposibil: Stefan Zweig la sfarsitul lumii

HUMANITAS, 2019

Colectia Memorii – Jurnale

Traducere din engleza de Alexandru MACOVESCU

||||

Extras din Introducere

In 1941, intr-o dimineata tarzie de noiembrie, Stefan Zweig, unul dintre cei mai renumiti scriitori din lume, un umanist instarit care se socotea prieten cu Sigmund Freud, Albert Einstein, Thomas Mann, Hermann Hesse, si Arturo Toscanini, un vienez cosmopolit de aproape saizeci de ani, care scria cu cerneala violet si rareori calatorea fara frac, s-a desteptat intr-un pat ingust de fier negru aflat langa patul de fier al sotiei sal, Lotte, si-a luat proteza din pahar si s-a imbracat cu o pereche de pantaloni largi si o camasa, asa mototolite cum erau. Pasii animalelor de povara rasunau pe drumul pietruit. Pasarile caraiau in coroanele copacilor, iar pe pielea lui se tarau insecte.

Si-a aprins prima tigara de foi pe ziua aceea, a iesit pe usa casutei lor igrasioase, a coborat treptele abrupte, napadite de hortensii, si a trecut strada spre Cafe Elegante.

Acolo, in compania unor oachesi conducatori de catari, a baut o cafea delicioasa cu jumatate de penny si si-a exersat portugheza cu patronul intelegator. Era greu, spaniola lui se amesteca mereu in conversatie. Apoi a urcat inapoi treptele si s-a instalat pentru cateva ore pe veranda acoperita care servea drept salon, uitandu-se din cand in cand, peste evantaiele de smarald ale frunzelor de palmieri, la minunata priveliste a muntilor Serr do Mar.