Farmecul discret al etnologiei de Serban ANGHELESCU

DESCRIERE

Serban ANGHELESCU

Farmecul discret al etnologiei

Eseuri

Editura Tracus Arte, 2013

Extras/ Pascale

Citadinul lui Caragiale detesta urbea in repaus:

... si pe urma, drept sa-ti spun, nu-mi plac petrecerile patriarhale; eu sunt orasean, mie-mi place orasul... dar... nu duminicile si sarbatorile... N-am vazut ceva mai urat pe lume decat un oras mare in zilele de repaus duminical! Toate pravaliile cu obloanele lasate ca pleoapele in somn... Ce somn!... Peste tot inchis!... Sa vrei sa te spanzuri n-ai de unde sa-ti cumperi streang... Lipsa asta de activitate, de viata, de miscare comerciala ma apasa pe umeri, ma trage si pe mine la somn, si nu pot dormi macar – parca sunt in stare de insomnie... Si cand mai vad si toata mitocanimea asta parvenita, prostimea asta eleganta, invartindu-si roatele de cauciuc in nestire, imi vin tot fel de fel de idei... primejdioase...

In zilele nelucratoare „mitocanul” iese la promenada, isi etaleaza eleganta, vede si se face vazut. E timpul oglindirii in ochii celuilalt. Sarbatoarea reuneste in centrul asezarii oameni impodobiti, risipiti altminteri in case sau in locuri de munca, doar ca vechiul rost festiv pretinde o dubla reuniune: a oamenilor in biserica, sub ochiul lui Dumnezeu, si a oamenilor pentru oameni, asa cum se intampla la hori si in carciumi. Amicul Parigoridi simte vacuumul sarbatorii. El traieste vacanta in sens etimologic si se pierde in senzatii contrarii: toropeala si agitatie perpetua. Inclinatia suicidara a bravului Costica este efectul vidului inconjurator, in care se invartesc tulburator, „in nestire”, rotile trasurilor.