DARURI de CRACIUN – Intelesuri ale sarbatorii Nasterii Domnului

DESCRIERE

DANIEL, PATRIARHUL ROMANIEI

DARURI de CRACIUN – Intelesuri ale sarbatorii Nasterii Domnului

Editura BASILICA, Bucuresti – 2019

Editia a III-a revazuta si imbogatita

Extras/ Cuvant inainte

Sarbatoarea Nasterii Domnului sau Craciunul este cea mai populara sarbatoare crestina in Rasarit si In Apus, fiind perceputa in mod deosebit ca sarbatoare a darurilor facute altora pentru a raspunde darului pe care Dumnezeu-Tatal l-a facut oamenilor daruind pe Unicul Sau Fiu pentru viata lumii (cf. Ioan 3, 16).

Istoricul sarbatorii

Cat priveste istoricul sarbatorii Nasterii Domnului, se stie ca in Rasarit, pana prin a doua jumatate a secolului al IV-lea, Nasterea Domnului era serbata in aceeasi zi cu Botezul Domnului, adica la 6 ianuarie; aceasta dubla sarbatoare era numita in genere sarbatoarea aratarii Domnului (Teofania si Epifania). Se credea ca Domnul Iisus Hristos S-a nascut in aceeasi zi a anului in care mai tarziu, peste treizeci de ani, S-a botezat.

Sarbatoarea Nasterii Domnului s-a despartit pentru prima data de cea a Botezului, serbandu-se la 25 decembrie, in biserica din Antiohia, in jurul anului 375, apoi la Constantinopol in anul 379, astfel incat Sf. Ioan Gura de Aur vorbeste in Omilia sa la Nasterea Domnului, tinuta in Antiohia in anul 386, despre faptul ca data de 25 decembrie ca sarbatoare a Nasterii Domnului a fost luata din practica Bisericii Apusene, de la Roma. In cartea Constitutiile Apostolice (V, 13 si VIII, 33), redactata spre sfarsitul secolului al IV-lea, se precizeaza ca sarbatoarea Nasterii Domnului are ca data de praznuire ziua de 25 decembrie, iar sarbatoarea Epifaniei (Botezul Domnului) este o sarbatoare distincta de cea Nasterii Domnului.