Cosmin BUDEANCA, Dalia BATHORY | Istorii (ne)spuse. Strategii de supravietuire si integrare socioprofesionala in familiilefostilor detinuti politici din Europa Centrala si de Est in anii ’50- ’60

DESCRIERE

Cosmin BUDEANCA, Dalia BATHORY    |    Istorii (ne)spuse     Strategii de supravietuire si integrare socioprofesionala in familiilefostilor detinuti politici din Europa Centrala si de Est in anii ’50- ’60

POLIROM, 2019

||||

Cercet. dr. Claudia-Florentina DOBRE – Viata cotidiana in al doilea cerc al suferintei. Studiu de caz: familia Pantelimon Chirila/ e x t r a s

Regimul comunist a incercat si de cele mai multe ori a si reusit sa invadeze acest spatiu atat la nivel subliminal, prin ideologie, cat si in mod practic, prin diversele sale politici publice. Controlarea vietii private a individului facea parte din ingineria sociala menita sa creeze omul nou comunist: un individ comunitarist, prin care realizarile colective trebuiau sa fie mai importante decat implinirea personala. Totusi, in ciuda incercarilor autoritatilor de a controla in totalitate viata indivizilor, rezistenta la dominatie a fost constanta in viata romanilor pe intreaga perioada comunista. In comunism nu a fost exersata doar dubla gandire, ci si dubla existenta, o existenta paralela in care traiau, de cele mai ulte ori, chiar membri marcanti ai Partidului Comunist Roman.

Initial, invadarea si controlarea sferei private aveau drept scop distrugerea vechii lumi, lumea „burgheza”, individualista, intimista si concentrata asupra propriilor nevoi. Anihilarea acesteia presupunea scoaterea indivizilor din mediul lor de siguranta si familiaritate si azvarlirea lor in necunoscut. Necunoscutul putea insemna: rechizitionarea unei parti a locuintei familiale, astfel ca o familie trebuia sa imparta, in functie de marimea casei, spatiul sau privat cu persoane total straine, uneori chiar dubioase; confiscarea totala a casei, proprietarii fiind obligati sa gaseasca un nou spatiu de locuit, de cele mai multe ori intr-un timp limitat, de cateva ore sau zile; deportarea; sau, in cele mai nefericite cazuri, inchisoarea.

De ce este acest caz exemplar pentru ingineria comunista, dar si pentru modalitatile prin care indivizii incearca sa evite constrangerile si limitarile sistemului? In primul rand, pentru ca familia Pantelimon Chirila este o familie tipic „burgheza”, dupa criteriile comuniste. Capul familiei era liber-profesionist, avocat, dar si om politic; sotia, desi facuse studii, se dedicase familiei, iar cele doua fete duceau viata obisnuita a unei familii din clasa mijlocie romaneasca dintr-un oras de provincie. [...] Pantelimon Chirila, implicat in politica, este urmarit, condamnat si, in cele din urma, incarcerat si trimis la Canal, „mormantul burgheziei romanesti”, cum se spunea in epoca.