Carmen FIRAN | In apele facerii (roman)

DESCRIERE

Carmen FIRAN    |    In apele facerii  (roman)

POLIROM, 2019

Colectia Ego. Proza – coordonata de Lucian Dan TEODOROVICI

||||

Extras – p. 5

„Fara mine, toate acestea, in sinea lor,/ n-ar fi decat ascunse si nenascute seminte.” – Walt Whitman

Extras din capitolul 1

Nu m-am nascut inca. Am crescut insa miraculos si, iata, acum pot sa-mi plimb piciorul pe covoare. Prima senzatie a fost ciudata, o durere. Pielea mea fina, impunsa de porii tari ai tesaturilor persane. Acum merg bine. Fac abstractie de intepaturi. Am dorit apoi sa pipai. Atribuiam cunoasterii contactul cu lucrurile. N-am ramas insa la faza senzoriala.

Cand am hotarat sa plec de acasa nu-mi aparuse inca nicio cuta pe frunte. Aveam, ce-i drept, cateva fire albe, dar ele erau dintotdeauna. Imi placeau lucrurile reci si lucioase, palma alunecand pe spinarea lor nervoasa. La scoala m-am comportat corect, fara sa ies din rutina. Am luat chiar si un premiu, nu mai tin minte prin ce clasa. Totusi, mersul la scoala imi producea un gol in stomac. Ca si cum m-as fi dus la doctor. Imi era teama de autoritati, de concluzii definitive. Eram stangaci si complexat.Trist, tuns scurt, pierdut, inghitit de conformism in uniforma mereu prea mica, imi puteam privi fara efort incheieturile. Cum puteau gleznele acelea subtiri sa-mi sustina trupul? Cum mi se aduna toata mintea in degetele cu care manuiam creionul? Mintea e peste tot in corp. Asa cum Dumnezeu e peste tot, mi-a spus bunica. Dar probabil ca nici ea nu stia ce spunea.

Incepusera sa ma atraga cartile, stranse alaturi in rafturi inalte sau etalate in vitrine de librarii. Tata imi dadea bani sa-mi cumpar ce voiam si, cu timpul, mi-am aranjat o biblioteca destul de mare. In sfarsit, era un decor in care ma simteam in largul meu, devenisem mai indraznet si ceva mai dezinvolt. Cartile erau, oricum, o lume. Lumea mea, unde nu mai trebuia sa joc rolul celui gata oricand sa incuviinteze, sa zambeasca si sa taca, mereu cu acelasi gol in stomac pe care ti-l da mirosul tare de medicament care te izbeste pe culoarele unui spital. Noroc ca nu ma nascusem inca si nu era nevoie sa-mi iau conditia in serios.