C. Virgil GHEORGHIU | De la ora 25 la ora eterna

DESCRIERE

C. Virgil GHEORGHIU    |    De la ora 25 la ora eterna

Editura Sens – Arad, 2018

Colectia Omul si lumea

||||

Extras de la pp. 122-123

“Dupa plecarea jandarmilor, am spalat mortul. L-am barbierit. I-am taiat parul. L-am imbracat intr-o camasa alba si curata, dupa obicei. Apoi l-am inmormantat.”

„Crestineste?” am intrebat. Eu stiam ca Biserica isi rezerva ceremoniile de inmormantare credinciosilor sai, celor care sunt botezati si care au primit sacramentele.

„Da”, raspunse tatal meu. „L-am ingropat cu toate onorurile pe care Biserica le acorda crestinilor morti.”

„Nu ai facut bine”, am spus.

„Stiu”, spuse tatal meu. „Dar, citind rugaciunea pentru morti, m-am lasat antrenat. Tu cunosti rugaciunea pentru morti: <<Eu sunt facut din tarana si cenusa.>> Am privit mormantul si am vazut oasele albite si m-am intrebat: care sunt oasele soldatului, care sunt oasele generalului, care sunt oasele celui drept si care sunt oasele pacatosului? Toate sunt asemanatoare.”

Nu eram de acord. Noua creare a omului, a crestinului, este creatia zilei a opta. Este Invierea lui Christos. Asadar, botezul. Dar nu am vrut sa-mi intristez tatal. Am intrebat:

„Si apoi?”

„Apoi, pentru ca nu stiam nimic despre acest om mort printre noi, l-am rugat pe Dumnezeu sa-i ierte toate pacatele si sa-l primeasca in Paradis, printre sfinti.”

„Asta e tot?”

„Nu e tot”, raspunse tatal meu. „Cum nu ii stiam numele, l-am numit Theognostos, <<Cel care este cunoscut de Dumnezeu>>, numai de Dumnezeu. L-am ingropat, cu tot ceremonialul funerar. I-am pus pe mormant o frumoasa cruce din lemn, si am scris pe cruce: „Aici odihneste Theognostos, mort in satul nostru.”

Nu e deloc legal ce a facut tatal meu. Dar inima omului n-a invatat niciodata sa citeasca. Inima este intotdeauna analfabeta. Daca nu stii sa citesti litera legii, e ca si cum ea nici nu ar exista. Tatal meu a oficiat cu o inima de parinte. El a comis o gresala teribila ca preot. Dar, ca parinte, el a fost admirabil, adica, deasupra legii. Un parinte nu e obligat sa respecte legea, ci sa iubeasca. Sa iubeasca mai presus de legi.

„Am oficiat ceremonia ingroparii lui Theognostos cu o foarte mare emotie. Ca si cum ar fi fost fiul meu dupa trup. Caci era singur, anonim, abandonat printre noi. Tot satul era prezent. Si tot satul a plans, ca si cum ar fi fost fiul fiecaruia dintre noi.”