Albert CAMUS | Nunta

DESCRIERE

Albert CAMUS    |    Nunta

POLIROM – Iasi, 2019

Traducere din limba franceza de irina MAVRODIN

||||

Motto:

Calaul il sugruma pe cardinalul

Carrafa cu o franghie de matase care

se rupse: trebui sa o ia de la capat de doua

ori. Cardinalul il privi pe calau

fara sa rosteasca un singur cuvant.

Stendhal,

Ducesa di Palliano

Extras de la pp. 15-17

Cat sunt de saraci cei care au nevoie de mituri! Aici zeii slujesc drept paturi sau repere in scurgerea zilelor. Descriu si spun: „Rosu, albastru, verde. Iata marea, muntele, florile”. Si de ce-as mai pomeni de Dionysos ca sa spun ca-mi place mirosul maciuliilor de fistic strivite? Si imnul stravechi, la care mai tarziu ma voi gandi in voie, „Ferice de faptura pamanteana care-a vazut aceste lucruri” a fost oare intr-adevar compus in cinstea lui Demeter? Sa vad, si sa vad aici, pe pamant, cum as putea uita aceasta invatatura? La misterele din Eleusis, contemplatia era de-ajuns. Chiar si aici, stiu ca nu ma voi apropia destul de lume. Trebuie sa fiu gol si sa ma arunc in mare, impregnat inca de parfumurile tari ale pamantului, sa ma spal de ele in valuri si sa innod pe trupul meu imbratisarea dupa care suspina, gura-n gura, de atata vreme, pamantul si marea. In apa: infiorarea intregului trup, navala a ceva vascos, rece si opac, apoi cufundarea, cu urechile tiuind, nasul care curge si gura amara, inotul, bratele lucind de apa scoase din mare ca sa se bronzeze la soare si coborate cu o incordare a tuturor muschilor, apa alergandu-mi pe trup, picioarele stapanind navalnic unda – si absenta de orizont. Pe mal, ma prabusesc in nisip, abandonandu-ma lumii, intors in greutatea mea de carne, ametit de soare si, din cand in cand, privindu-mi bratele pe care, pe masura ce apa se scurge, apar petice de piele zbicita, cu peri aurii si pulbere de sare.

Aici inteleg ce-i gloria: dreptul de-a iubi fara masura. Nu cunosc in lumea aceasta decat o iubire. Cand imbratisezi un trup de femeie, strangi la piept si acea bucurie care coboara din cer catre mare. Peste o clipa, cand ma voi arunca in pelin ca sa-mi impregnez corpul de mireasma lui, voi sti, impotriva tuturor prejudecatilor, ca duc la implinire un adevar care este cel al soarelui si care va fi si cel al mortii mele.