A saptea functie a limbajului de Laurent BINET

DESCRIERE

Laurent BINET
A saptea functie a limbajului
Editura Vellant, 2021
Colectia Endorfiction
Prefata, traducere si note de Alexandru MATEI
 

Extras/ Placerea textului – tacerea sexului?
Inainte de orice altceva, inceputul anilor ’80 in Franta. O tara in declin, care inca spera, dar agonizant. Mai ’68 face loc unei societati occidentale-tip: societatea de consum se dezvolta pe coordonatele ei globalizante, cu muncitorii care se mic-imburghezesc, cu imigranti care se ghettoizeaza, cu gadgeturi si Disney. Treptat, figura intelectualului care conduce masele spre victoria politica este inlocuita cu mutra rece si necrutatoare, dar asa-zis obiectiva a expertului. Roland Barthes, personajul-pretext al acestui roman, apucase sa-si dea seama ca rolul intelectualului public se restrange. Parasise dezbaterea intelectuala si politica. Nu-i vorba ca in politica nu se amestecase el niciodata prea mult. Realizase ca mutra intelectualului, cu cat apare mai des pe coperte, cu atat puterea lui scade. Coperta si ecranul sunt ale mogulilor media pe care ii intereseaza doar sa-si vanda produsele, fie ca pe ele se afla chipul lui Michel Foucault sau al Sylviei Krystel. Poate ca avem in acest roman o metafora (parodica): toate luarile de pozitie politic militante, ideologice marcate din acesti colorati ani ’80 nu sunt decat versiunea rizibila a radicalizarilor din anii ’60 – ele insele, enfin, copii ale celor interbelice.
Cititorul e invitat in primul rand intr-o Franta disparand – cea a lui Sartre, Beauvoir, a lui Barthes sau a lui Derrida, a lui Deleuze -, dar si intr-una eterna, cea a oamenilor politici care, ca mereu si ca pretutindeni, nu lupta decat pentru putere (Mitterand si Giscard d’Estaing). [...]