Yoko TAWADA | Ultimii copii din Tokyo

DESCRIERE

Yoko TAWADA    |    Ultimii copii din Tokyo

POLIROM, 2020

Clectia Biblioteca Polirom – coordonata de Dan CROITORU

Traducere din limba japoneza de Monica TAMAS

||||

A fost o decizie buna sa nu se duca la politie. La scurt timp, a primit o scrisoare de la Tomo. „Am plecat de la clinica. Ti-ai facut cumva griji pentru mine? Iarta-ma! Dar am motivele mele. Noul director al clinicii e liderul une secte umaniste, un tip insuportabil. Indoctrinat peste masura. Nu aveau mancare de fasole, pantalonii colorati erau interzisi, parul trebui apieptanat cu carare pe mijloc. Mi s-a facut frica de atatea reguli stupide. In plus, se simtea si un miros de sange. De asta am fugit. Apoi am dormit o vreme pe strazi, dar m-am intalnit intamplator cu un prieten de demult care m-a invitat in fabrica de jucarii in care ma aflu acum. Toate slujbele din fabrica sunt create pe modelul cazinoului. Daca pierzi, esti sclav, cand castigi, devii tiran. Salariul e jalnic, dar imi sunt asigurate hrana, un pat si haine. De mult nu am mai dus o viata lipsita de griji. Roata ruletei este veche, dar nu e nimeni sa triseze, asa ca pot sa castig destul de mult.” [...]

De ceva timp, copiii fara parinti nu mai erau numiti „orfani”. Fusese creata o sintagma noua, dokuritsu jido, „copii independenti”, dar cuvantul „independent”, dokuritsu il nelinistea pe Yoshiro ori de cate ori il rostea.