Sfantul Neofit Zavoratul din Cipru - Scrieri I. Zece cuvinte despre poruncile lui Hristos. Cincizeci de capete

DESCRIERE

Sfantul Neofit Zavoratul din Cipru  |  Scrieri I. Zece cuvinte despre poruncile lui Hristos. Cincizeci de capete. 

Editura DOXOLOGIA, 2015. 

Colectia Viata in Hristos. 

Serie de autor “Sfantul Neofit Zavoratul din Cipru”. 

Traducere din limba greaca veche de Laura Enache. 

Studii introductive de I.E. Stefanis si P. Sotiriadis traduse din limba neogreaca de Doru Octavian Vasile. 

Editie ingrijita de Pr. Dragos Bahrim. 

Carte tiparita cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului TEOFAN, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei. 

Extras din Cuvantul al 10-lea

Binecuvanteaza, parinte,

Iata sfarsitul poruncilor Domnului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos. Iata ca pe drept am crezut de cuviinta sa facem incheierea lor in acest al zecelea cuvant. Iata, prezenta carte a poruncilor Domnului, avand in ea cuvinte egale la numar cu cele zece fecioare, le-a cuprins pe toate laolalta, si pe cele nebune , si pe cele intelepte.

Caci si legiuitorul [Moise], primind din mana Datatorului de lege Decalogul a dat lege poporului lui Dumnezeu ca prin legea dumnezeiasca sa-L cunoasca pe Dumnezeu. Iar Legiuitorul nostru si in acelasi timp Datatorul de lege si Stapanul nostru Hristos, vrand ca dintre oameni sa complteze locul celei de-a zecea cete [ingeresti] care a cazut, cu iubire de oameni ne-a pusinainte noua tuturor mantuitoarele Lui porunci.

Si in timp ce ceata aceea a fost scoasa din Rai si s-a coborat in cele mai de jos ale pamantului, incat sa nu mai poata ramane acolo si a mostenit foc si pierzanie, corul celor mantuiti s-a intors la tara si la slva lorcea dintai. Iar Proorocul David, avand in minte caderea acelora din care nu se mai pot ridica, se ruga, zicand: Sa nu vina asupra mea picior de mandrie si sa ma abata la pamant, si mana pacatosului a diavolului cel incepator al rautatii, sa nu ma clatine. Caci acolo au cazut, acolo, adica unde este patima si piciorul mandriei, au cazut toti cei ce lucreaza faradelegea, adica demonii, au fost scosi afara, au fost aruncati afara, lepadati, au fost doborati la pamant, si nu vor putea sa stea. Or, acestia nu au desfranat, nu au preacurvit, nu au furat, nu s-au lacomit, nu au nedreptatit pe cei de o fire cu ei (caci firea lor nu poate primi patimile amintite), numai pentru mandrie au fost izgoniti aceia si au cazut si nu pot sa stea.