Sfantul Macarie al Corintului, Constantin Cavarnos

DESCRIERE

Sfantul Macarie al Corintului, de Constantin Cavarnos - Editura Doxologia

Ca si în cazul Sfantului Cosma Etolianul, Sfantul Macarie a vazut marea importanta a scolii în stransa legatura cu Biserica. Înainte de a ajunge arhiepiscop al o viata de nevointe duhovnicesti la chilii si schituri, depinzand de manastirile de acolo trebuie sa urmeze fara vreo abatere poruncile si obiceiurile pastrate de manastirile lor cu privire la parastase”.

Dar agitatia a continuat, iar problema a fost dezbatuta de doua sinoade locale, unul în Sfantul Munte în 1774, iar celalalt la Constantinopol în 1776. Primul îi anatematiza pe cei ce nu acceptau hotararile Patriarhiei, în vreme ce al doilea a decretat ca „parastasele trebuie savarsite fara osebire sambata si duminica”. Disputa a continuat însa pana în preajma revolutiei elane (1821), raspandindu-se pana la Constantinopol si divizand aristocratia fanariota în doua factiuni ostile. În anul 1819, patriarhul ecumenic Grigorie al V-lea a decretat ca parastasele „sa fie savarsite fara osebire duminica si sambata, precum si în alte zile ale saptamanii, pentru a pune capat disputei care se starnise cu mult timp în urma” .

În timpul uneia dintre disputele împotriva kollivazilor, Sfantul Macarie se afla în Sfantul Munte, iar atunci cand a fost consultat de membrii factiunii inovatoare, el le-a spus direct, atat fata catre fata, cat si în scris, ca dezaproba inovatia lor. „Eu însumi”, afirma el, „nici nam slujit vreodata si nici nu voi sluji vreodata vreun parastas pentru cei raposati duminica.” Drept consecinta a acestui raspuns fara echivoc, el a fost amenintat. Profund dezamagit el a plecat din Athos si s-a dus în Chios, iar de acolo în Patmos.