Sfantul Amfilohie de la Poceaev, tamaduitorul celor deznadajduiti

DESCRIERE

Sfantul Amfilohie de la Poceaev, tamaduitorul celor deznadajduiti carte aparuta la editura Doxologia

Asa cum spun zicerile din popor, „A trai o viata de om nu este precum a merge pe un camp”. Pentru unii, inca din copilarie toate caile sunt deschise si largi, pe cand pentru altii, calea este ingusta si spinoasa. Unii traiesc intreaga viata pentru a aduna bogatii, pe cand altii ii imbogatesc pe ceilalti. Iar celor care si-au inchinat intreaga viata lui Dumnezeu si oamenilor, se potrivesc cuvintelor inteleptului Solomon, care spune: „Caile celor drepti stralucesc ca lumina; ele ajung pana la noi si ne lumineaza calea mantuirii” (cf. Proverbe 4, 18).

Aceste cuvinte, mai mult decat oricare altele, descriu cararea vietii celui iubitor de Dumnezeu, a cuviosului staret Amfilohie, caci multe suflete au gasit drumul mantuirii datorita faptului ca l-au cunoscut. Intelepciunea, smerenia, iubirea fata de oameni, adevarata dragoste pentru Dumnezeu, tamaduirea trupeasca si sufleteasca a celor ce aveau nevoie de ea, au insotit in permanenta viata batranului Iosif (Amfilohie dupa imbracarea Schimei), de-a lungul intregii sale cai de urmator al lui Hristos. Relatia vie cu acest sfant – chiar si dupa trecerea sa la Domnul, prin rugaciune – mijlocesc sufletelor experierea unor simtaminte de renastere morala, duhovniceasca si trupeasca, necunoscute pana atunci, precum si trairea adevaratei credinte in Dumnezeu.

In umbra duhului sau smerit, sfantul obisnuia sa ia asupra-si scaderile celorlati pentru a le putea arata in adevarata lor lumina, potrivit cuvintelor Parintelui Paisie din Muntele Athos, care ne indeamna sa traim precum albinele: oprindu-ne asupra florilor celor bine-mirositoare, luand nectarul din acestea, si oferindu-l celorlalti.

Alegand calea monahala spre mantuire, si ajungand sa cunoasca in Hristos toate bogatiile stiintei si intelepciunii (Col. 2, 3), sfantul a lucrat cu ajutorul Dumnului multe minuni, care uneori pareau de neinteles pentru cei mai putin intariti in credinta. Avea puterea de a alunga demonii, iar prin rugaciune si dragostea sa pentru cei in suferinta, tamaduia bolile trupesti acolo unde orice medicament se dovedea a nu fi de nici un folos. Invia chiar si pe cei morti. „Cine dintre ei [dintre cei din lume] a lucrat vreodata astfel de minuni? Cine a inviat morti? Cine a scos demonii afara? Nimeni.

Toate acestea reprezinta privilegiul plin de biruinta al monahilor”. In masura in care ii statea in putinta – prin simplitatea vietii ori prin nebunia sa pentru Hristos – Sfantul Amfilohie incerca sa ascunda cea mai mare parte a nevointelor sale. Cu toate acestea, fragmentele de marturie care au fost puse cap la cap arata in chip limpede ce fel de pastor si facator de minuni a fost Sfantul Amfilohie. Cititorul atent, caruia ii punem la dispozitie biografia Sfantului Amfilohie, acest nevoitor al Manastirii Adormirea Maicii Domnului de la Lavra Poceaev, isi va simti in mod involuntar nevrednicia si masura de nedesavarsire duhovniceasca, avand in fata chipul luminos de vietuire al sfantului.

Sa dea Dumnezeu pe acest pamant prinos de nevoitori asemenea Sfantului Amfilohie, pentru ca noi, copiii, nepotii si stranepotii nostri sa putem tine cu hotarare stindardul credintei in Domnul Iisus Hristos si sa urmam pana la sfarsitul vietii noastre pamantesti poruncile Domnului. Vladimir (Moroz), Staretul Lavrei Poceaev

Sursa: www.editura.doxologia.ro