Paul JOHNSON | Peisajul disparut Anii copilariei mele

DESCRIERE

Paul JOHNSON    |    Peisajul disparut  Anii copilariei mele  ​​​​​​​

Cu ilustratiile autorului

„O carte de memorii absolut incantatoare si plina de caldura.” – Evening Standard

HUMANITAS, 2013

Traducere din engleza si note de Liliana DONOSE SAMUELSSON

||||

Extras Capitolul patru – Sala de cinematograf si Sytch

Viata nu mi se rezuma la parc si biserica. Nici pe departe. Mai intai era Arthur Machin. Arthur era laptarul, un barbat de vreo douazeci de ani, inalt, corpolent si cu tenul brun-roscat, dovada a originii lui taranesti. Dumnezeu il inzestrase cu buna dispozitie si caldura. Cred ca n-am intalnit alt om care sa fie permanent, totalmente si molipsitor jovial ca Arthur.

La ora opt dimineata isi facea zilnic aparitia intr-o caruta trasa de un ponei. Mama si cu mine il auzeam strigand vesel „Lapte-le!” si dadeam fuga cu urciorul. Atunci, Arthur ridica de indata capacul putineiului argintiu din spatele carutei, baga polonicul adanc inauntru si-l scotea plin cu lapte proaspat, gras si spumos. Mama il simpatiza pe Arthur: „Exact asa trebuie sa fie un fiu de taran”. Si pe urma, canta in surdina: „Sunt baiat de taran, ho-o, eu mi-s baiat de taran”.

Arthur ma placea pe mine, si eu pe el.

„Hopa sus, Paul Bede, imi striga, folosindu-mi si al doilea nume, ceea ce ma incanta. O sa te iau cu mine pe la casele oamenilor.”

Poneiul lui, Arabella, pe care il iubea nespus, era ceea ce Arthur numea un cal „cu pasi inalti”. Imi zicea ca apartinuse familiei ducelui de Trentham.

„Dar prea incepuse s-o ia la goana, habar n-am de ce. Asa ca taca-miu a luat-o ieftin.”