Originalitatea prozei lui I.L. Caragiale de Carmen DUVALMA

DESCRIERE

Carmen DUVALMA
Originalitatea prozei lui I.L. Caragiale
Editura TRACUS ARTE, 2025

Extras/ I – Fantasticul lui Caragiale in context european 
Interferenta realismului cu fantasticul s-a produs in literatura europeana inca din secolul al XVIII-lea, odata cu aparitia nuvelei Diavolul indragostit (1772) a lui Jaques Cazotte, care deschide calea modernismului in literatura franceza prin dimensiunea visului, a straniului ca intruziune in viata cotidiana.
Romantismul pune stapanire pe tema ocultismului in prima jumatate a secolului al XIX-lea, o serie  de scriitori francezi fiind influentati de ocultismul in linia lui Cazotte: Nodier, Nerval, Theophile Gautier, Michelet; aceasta orientare catre demonologia romantica nu este ocolita nici de realistii francezi, fiind ilustrata de Balzac, cu nuvela Seraphita, de Victor Hugo, cu romanul Notre-Dame de Paris, in paralel cu Edgar Poe, cu nuvela Bon-Bon, in care exista tema comuna a metamorfozei diavolului in om, dar si tema vrajitoriei, teme care realizeaza exotismul prin personajul exotic ca diavolul sau vrajitoarea.
In jurul anului 1900, realismului fantastic ii era specifica ideea de exotism, experienta exotica preluata de la romantici, care considerau exotismul „sursa oricarei energii” datorita diversitatii, dar si misterului, descoperite in spatiul oriental sau balcanic, vazut ca un „taram al contradictiilor” si devenit atractia Occidentului:
„In general, Estul a constituit pentru Vest un taram exotic si imaginar, salasul legendelor, basmelor si minunilor; el a sintetizat optiunea dorita si oferita, opusa lumii profane si prozaice a Vestului. [...]”