Eminescu, poem cu poem. La o noua lectura - Alex. Stefanescu

DESCRIERE

Alex. STEFANESCU - Eminescu, poem cu poem

La o noua lectura – Postumele

Editura ALLFA, 2019

Extras din Pustnicul (p. 88)

In poemul Pustnicul (scris dupa toate aparentele in 1874) nu apare niciun pustnic. Probabil privirea mefienta, indreptata asupra lumii bune dintr-o sala de bal, este a unui pustnic. Aceasta inaderenta a unui privitor la o petrecere animata si stralucitoare este o noutate in poezia lui Eminescu (o identificam, de pilda, si in Codru si salon). Dar este prima data cand observatorul solitar nu are o identitate. In loc de personaj ni se ofera doar o perspectiva.

Privitorul („ca la teatru”) se remarca printr-o veselie rau prevestitoare , care se poate transforma oricand in sarcasm. La inceput, el se joaca, exuberant, explicandu-i cititorului  (asemenea unui poet postmodern de azi)  cum anume isi compune textul:

„Copile dulci ca ingerii – virgine -/ Prin sala trec purtand cununi de flori;/ Ah! Vorba scapa pe oricine/ De lungi descrieri, dulce cititor/  Astfel acum ea ma scapa pe mine/ Sa zugravesc terestrele comori”.

Dar, pe neasteptate, oda (postmoderna!) inaltata fetelor angelice vireaza cu o suta optzeci de grade si devine pamflet: [...]