DESCRIERE
Gabriela TABACU
Orasul gasit in cutie. O cronica afectiva a Bucurestiului
HUMANITAS, 2022
Colectia memorii | jurnale
Extras/ Intalnirea
Acum multi ani, intr-o dimineata pe cand pozam o casa cazuta in ruina, zaresc cu coada ochiului ca in dreptul meu se opreste cineva. Ma intorc, zambesc si imi vad de treaba mai departe. E o doamna distinsa, intre doua varste. Dupa ce ma priveste cateva minute, mi se adreseaza brusc:
„Eu va cunosc. V-am vazut la o lansare despre cartea dumneavoastra de povestiri, aceea cu jurnalul. Am luat-o si am citit-o imediat.”
„Aha, da, ma bucur mult!” zic, un pic stanjenita.
„Adevarul e ca va cautam. Iar eu cand caut pe cineva, de obicei gasesc. Desi pe dumneavoastra nu ma gandeam ca va gasesc chiar astazi.”
O secunda imi trece prin gand ca poate doamna n-o fi in toate mintile. Vorbeste mai departe:
„Am cumparat de curand o casa veche, nu departe de aici...”
Mi-e clar, a aflat ca sunt arhitecta si ar vrea s-o ajut cu restaurarea.
„Ce sa va spun, o bijuterie de casa, dar nu chiar bine intretinuta. Insa nu de asta va cautam. Am dat in pod peste diferite lucruri, printre care o cutie de tabla, stiti, din cele in care se puneau fursecuri si bomboane. In ea erau mai multe scrisori. de fapt, inclin sa cred ca e vorba doar de niste ciorne, pentru ca nu au adresant si nici semnatar, iar unele se termina brusc, in mijlocul unei fraze. Dupa scris, pare sa fie un copil care le povesteste unor prieteni cate ceva din viata lui din Bucuresti, unde ajunge prin ’59. [...]
