DESCRIERE
SFANTUL GRIGORIE PALAMA
OPERE COMPLETE IX
ANTIRETICELE CATRE ACHINDIN 4-7
Editura Gandul Aprins, 2025
Introducere, traducere si note de Cornel COMAN, Adrian TANASESCU, Cristina-Costena ROGOBETE, Cristian CHIVU
Extras/ Cuprinsul ultimelor patru Antiretice catre Achindin (p. 13)
Ultimele patru Antiretice catre Achindin, care fac cuprinsul volumului de fata, trateaza despre lumina dumnezeiasca (4-6) si despre vederea de Dumnezeu (7).
Antireticul IV catre Achindin, alcatuit din 22 de capitole, corespunde tematic tratatului Triade 3, 1 si este dedicat integral luminii dumnezeiesti.
In prima parte (paragr. 1-34) scriitorul investigheaza chestiunea comprehensiunii lui Dumnezeu de catre faptura umana. Incepe cu cercetarea tezei lui Achindin cum ca lumina taborica nu este simbol natural al lui Dumnezeu, ci doar simbol, asadar creat, si ca bine este ca divinul – adica dumnezeiescul – sa nu fie supus iscodirii. In replica, Palama arata ca lumina ce i-a stralucit pe Apostoli este nedespartita de dumnezeire – de divinitate, adica – si ca este insusire fireasca a ei, atribut natural al acesteia. Ceea ce il intereseaza pe scriitor nu este, cum crede Achindin, nearatata fire dumnezeiasca (natura divina nevazuta), ci aratarile – adica manifestarile – acesteia, lucrarile cele cu putinta de impartasit fapturii cuvantatoare, energiile participabile: <<cele dumnezeiesti [de cunoscut] se cunosc, [si anume] din impartasiri, dar ce anume sunt [ele] dupa ascunsa lor intemeiere nimeni nu stie, macar ca din de-Dumnezeu-aratarile acestea isi face denumirile>> (10). Astfel, Palama considera Dumnezeiescul a fi in partede necuprins cu mintea si in parte, iarasi, cu putinta de cuprins, citand celebrul pasaj din cuvintele Theologului Grigorie, cel despre dublul caracter al prezentei lui Dumnezeu: <<ca prin ceea-ce-este-prins sa traga la El Insusi, iar prin ceea-ce-nu-este-prins sa aduca minunare [de El]>>.
