Nicolae St. NOICA | Istoria cladirii Academiei Romane – la 120 de ani

DESCRIERE

Nicolae St. NOICA    |    Istoria cladirii Academiei Romane – la 120 de ani

Editura Vremea & Asociatia Kultura, 2018

Cuvant de insotire de academician Ioan-Aurel POP, Presedintele Academiei Romane

||||

Cladirea Academiei Romane – extras pp. 31-32

Sa luptam deci, necontenit, cu gand curat pentru dezvoltarea tot mai larga a culturii neamului; sa nu crutam nici timp, nici munca pentru a cunoaste cat mai amanuntit istoria lui – calauza nepretuita pentru a ne cunoaste pe noi insine.

Regele Ferdinand

„Cuvantare la Academia Romana”, 29 mai 1915

Extras

Ideea intemeierii unei societati academice a aparut inca din anii Unirii. Din toamna anului 1859 si in 1860, August T. Laurian, Gheorghe Sion, Ioan Maiorescu si V.A. Urechia cer insistent intemeierea unei societati literare sau academice. Ei doreau ca societatea sa nu se indeletniceasca numai cu probleme de limba, ci si cu cele de istorie, iar mai apoi cu cele de stiinta – indeosebi cu cele legate de necesitatile practice pentru exploatarea solului si subsolului Romaniei.

La 1 aprilie 1866 se infiinteaza Societatea Literara. Deschiderea solemna a Societatii Literare Romane, „cel dintai congres literar roman” a avut loc in ziua de 1 august 1867, zi „ce va forma o epoca insemnata in istoria tarii si literaturii romane”.

Prin Decretul Domnesc No. 1246 din 26 august 1867, Societatea Literara  a devenit Societatea Academica Romana.

Ulterior, prin Decretul Domnesc No. 749 din 29 martie 1879 semnat de principele Carol, s-a hotarat transformarea Societatii Academice Romane in Institut national cu denumirea de Academia Romana.

Una dintre problemele deosebite cu care s-a confruntat Academia Romana, de-a lungul celor peste 150 de ani de existenta, a fost si este lipsa unei cladiri proprii construite pentru ea, cladire proiectata si executata pentru a raspunde cerintelor de functionare si siguranta necesare.