Mircea ELIADE | Patanjali si Yoga

DESCRIERE

Mircea ELIADE

Patanjali si Yoga

HUMANITAS, 2013

Traducere din franceza de Walter FOTESCU

Extras din capitolul Yoga lui Patanjali – Semnificatia eliberarii (pp. 43-44)

Cat priveste conceptia soteriologica a Samkhyei, ea ni se pare indrazneata. Pornind de la datul initial al oricarei filozofii indiene: durerea, promitand sa-l elibereze de ea pe om, Samkhya si Yoga sunt obligate, la capatul itinerariului lor, sa nege durerea ca atare, durerea umana. Considerata din punctul de vedere al mantuirii, aceasta cale nu duce nicaieri, deoarece pleaca de la axioma ca spiritul este absolut liber – adica neintinat de durere – si ajunge la aceeasi axioma, si anume ca Sinele nu este antrenat decat iluzoriu in drama existentei. Singurul termen care conteaza in aceasta ecuatie, durerea, este lasat la o parte; Samkhya nu suprima suferinta omeneasca, ea o neaga ca realitate, negand ca ar intretine un raport real cu Sinele. Suferinta ramane, fiind un fapt cosmic, dar isi pierde semnificatia. [...]

Aceste solutii soteriologice i-ar putea parea „pesimiste” omului occidental, pentru care personalitatea ramane, in pofida a toate, baza oricarei morale si a oricarei mistici. Pentru India insa, ceea ce conteaza in primul rand este nu atat salvarea personalitatii, cat dobandirea libertatii absolute. Din moment ce aceasta libertate nu poate fi obtinuta in actuala conditie umana, iar personalitatea poarta cu sine suferinta si drama, este limpede ca‚ „personalitatea”  si conditia umana sunt cele care trebuie sacrificate. Acest sacrificiu este compensat, de altminteri, din plin prin cucerirea – devenita astfel posibila – a libertatii absolute.

S-ar putea replica, bineinteles, ca sacrificiul cerut este prea mare pentru ca roadele sale sa mai poata prezenta vreun interes. Conditia umana, a carei disparitie se pretinde, nu este ea, de fapt, si in pofida a toate, singurul titlu de noblete al omului? Acestei eventuale observatii a unui occidental, Samkhya si Yoga ii raspund anticipat atunci cand afirma: atata timp cat nu va fi depasit nivelul vietii psihomentale, omul nu va putea decat sa speculeze asupra „starilor” transcendentale care vor fi pretul disparitiei constiintei normale; orice judecata de valoare cu privire la aceste „stari” este automat invalidata prin simplul fapt ca cel care o emite este definit de propria sa conditie, care este de un ordin cu totul diferit de cel asupra caruia se vrea indreptata respectiva judecata de valoare.

Extras/ Yoga lui Patanjali

Yoga, jungere, jugum

Nu este usor sa definim Yoga. Etimologic, termenul Yoga deriva din radacina yuj, „a lega laolalta”, „a tine strans”, „a inhama”, a pune la jug”, care determina si latinescul jungere, jugium, englezescul yoke etc. Vocabula Yoga serveste in general pentru a caracteriza orice tehnica de asceza si orice metoda de meditatie. Evident, aceste aceze si meditatii au fost valorizate diferit de multiplele curente de gandire si miscari mistice indiene. Exista o Yoga „clasica”, expusa de Patanjali in celebrul sau tatat Yoga-Sutra si de la acest sistem trebuie pornit pentru a intelege pozitia Yogai in istoria gandirii indiene. Dar alaturi de acesta Yoga „clasica”, exista nenumarate forme de Yoga „populare”, nesistematice, si exista de asemenea forme de Yoga nebrahmanice (a budistilor, de exemplu, sau a jainistilor).

De fapt, insusi termenul de Yoga a permis aceasta mare varietate de semnificatii: daca intr-adevar, din punct de vedere etimologic, yuj inseamna „a lega”, este totusi evident ca „legatura” la care trebuie sa duca respectiva actiune de legare presupune, ca o conditie prealabila, ruperea legaturilor care unesc spiritul cu lumea. Altfel spus: eliberarea nu poate avea loc daca nu ne-am „detasat” mai intai de lume, daca nu am inceput prin a ne sustrage circuitului cosmic, fara de care nu am ajunge niciodata sa ne regasim, nici sa ne stapanim noi insine.