Leacuri contra evlaviei. Raspunsuri scurte la intrebari nesfarsite de George REMETE

DESCRIERE

George REMETE
Leacuri contra evlaviei. Raspunsuri scurte la intrebari nesfarsite
Bucuresti – Paideia, 2022
 

Extras/ Fiinta si suferinta (pp. 17-18)
Maretia umana consta in asumarea tragediei. Dar la fel de impresionanta si poate mai mareata este depasirea suferintei. Prin asumarea suferintei, omul isi justifica fiintarea; dar prin depasirea ei el isi surclaseaza conditia. Omul poate depasi suferinta prin faptul ca nu capituleaza in fata ei – nu exista sinucideri in masa – ci lupta pana-n panzele albe. In masura in care infrunta moartea si nefiinta, omul este sensul lumii si biruitorul nefiintei.
Niciun popor nu capituleaza, ca popor, in fata suferintei. Fiecare popor a gasit un „operator ontologic” (cum zic Noica si Heidegger) prin care depaseste suferinta si-si afirma fiinta. Mi se pare ca acest operator ontologic la romani este dorul. Ca expresie generala a acestei asumari si biruinte, acest operator se numeste teologic „chipul lui Dumnezeu” in om, iar la noi socotim ca se exprima prin dorul romanesc.
Nu stim cat de grozava e viata in rai („viata vesnica”), dar stim ca viata noastra de pe pamant – chinuita si mizerabila – e valoroasa pentru ca e unica si irepetabila, tocmai  pentru ca nu e vesnica.
In lumea aceasta, doua lucruri ne intereseaza si ne impresioneaza: existenta suferintei si existenta lui Dumnezeu. Suferinta e totuna cu fiinta noastra, iar existenta lui Dumnezeu e totuna cu fiorul Sensului, al Iubirii si Frumusetii. Dar parca mi-e teama ca prima e mai tare, caci ne doare tot timpul.