La apa vavilonului de Monica LOVINESCU

DESCRIERE

Monica LOVINESCU

La apa Vavilonului

HUMANITAS, 2008, 2023

Extras/ I. Bucuresti

Cand am redeschis, in anii ’90, jurnalele mele din Romania (din iunie 1941 pana in septembrie 1947 – sosirea la Paris) n-am facut-o din vreo nostalgie a adolescentei. Presupun ca n-am mai rezistat ispitei de a incerca sa alcatuiesc un fel de Jurnal al Jurnalului sau, cel putin, sa-mi verific biografia.

Or, din 1941 pana in 1947, Jurnalul este intolerabil de prost, romantios, sentimentaloid, atat de penibil incat am simtit nevoia sa rup si sa arunc la cos pagina de pagina. Din foarte putinele ramase intacte, ca si din cateva note, fixand momente mai semnificative, am alcatuit doar o rubrica de repere necesare, deoarece decalajul intre ceea ce credeam c-am fost atunci si ce-a ramas fixat pe hartie este atat de mare, incat ma pandeste o „criza de identitate” (pentru a ma sluji de un „stereotip al zilei”).

Daca se confirma aceasta impresie, inseamna ca Istoria, cu majusculele si dezastrele ei, impiedicandu-ma sa-mi duc la indeplinire vastele mele planuri literare, m-a salvat pur si simplu nu doar de esec, dar si de ridicol. Suspend verdictul, desi caricatura unei adolescente ce mi se parea mirifica mi-a lasat un gust de cenusa de care nu voi scapa usor. Chiar distrugand cele vreo 900 de pagini (cine mai sta sa le numere, exista numaratoare in neant?), scrise mai intai in strada Wilson, apoi in bulevardul Elisabeta, la „anii falnici douazeci” (bietul Ion Barbu, dac-ar fi stiut cui dedica versurile sale glorioase!), nu m-am descotorosit de amaraciune. E ca si cum singura mi-as fi rapit tineretea, patand-o cu zadarnicii.