Ioana PARVULESCU | Intoarcere in secolul 21

DESCRIERE

Ioana PARVULESCU    |    Intoarcere in secolul 21

HUMANITAS, 2009

||||

Extras din Ferestrele lui Cioran

Domnului Livius Ciocarlie,

La a carui conferinta despre Cioran n-am putut ajunge

N-as fi vrut sa-l intalnesc pe Cioran. N-as fi vrut sa-mi fie profesor de filozofie la Brasov, la Saguna. Cu siguranta ca nu m-as fi indragostit de el, iar soarta Simonei Boue ma intristeaza din cale-afara: l-a intalnit de ziua ei de nastere si a facut un coup de foudre pentru el, doar ca acest coup, aceasta lovitura a fost, la ea, pe viata, ba chiar si in moarte. Pe de alta parte recunosc ca, asa cum l-am vazut in interviul filmat la Paris, Cioran, unul din cei mai paradoxali oameni din cati mi-a fost dat sa vad, e irezistibil, ca orice om al contrastelor. Cu o fragilitate plina de forta, cu mica lui balbaiala ata de precis orientata, cu politetea in care mai strecoara o injuratura si duiosia imprejmuita cu ziduri de mirari si cinism, seamana mai degraba cu un taran chibzuit, care pune raul inainte. (S-a comparat el insusi cu un taran.) Disperarea lui absoluta si tonica, plina de vitalitate, mi se pare cel mai potrivit raspuns dat universului in care traim. Il admir pentru ca a trecut prin toate intrebarile, s-a gandit – si inca temeinic – la tot. Nici un intervievator din nici o tara nu l-a prins vreodata pe picior gresit. Indiferent daca i s-au pus intrebari subtile sau stupide, de viata cotidiana sau din raftul cu filozofi al bibliotecii, cioran a raspuns cu o precizie si o doza de implicare personala care-ti taie rasuflarea. Socotea ca rasul e singurul lucru care nu dezamageste si in cele mai negre ganduri ale lui, exista ascuns, un pic de ras, fie el si hohot cosmic. E urmuzian si ionescian, pentru ca rasul lui e impacat cu tragicul, ca-n afirmatia lui ionesco: „N-am inteles niciodata, in ce ma priveste, diferenta care se face intre comic si tragic. Comicul fiind intuitia absurdului, mi se pare mai disperat decat tragicul. Comicul n-are solutie. Pentru spiritul critic modern, nimic nu poate fi luat cu adevarat in serios, si nimic luat cu adevarat usor.”