Intoarcere in Bucurestiul interbelic

DESCRIERE

Ioana PARVULESCU    |    Intoarcere in Bucurestiul interbelic

HUMANITAS, 2012

||||

Extras din capitolul Carti si gazete – Un spectacol de primavara

Gongul de inceput

„Gandul unei sarbatori a cartii in Romania era mai vechiu” – scrie in Cronica frumoasei reviste transilvanene Boabe de grau, in iunie 1933, dupa ce Ziua cartii a trecut. „Chiar daca nu l-ar fi avut scriitorii si oamenii de cultura, l-ar fi adus intre noi pilda strainatatii. De multi ani luam parte la Targul International de carte de la Florenta. De fiecare data s-a propus ca sectia romaneasca, inainte sa ia drumul frumosului oras italian, sa fie aratata Bucurestiului, intr-o asezare de proba. Felul cum se pregatesc participarile romanesti la asemenea expozitii, mai mult in ultimul moment, n-a ingaduit schimbarea in fapta a acestei pareri, care ar fi insemnat intaia expozitie a cartii romanesti moderne.” In fine, in 20 mai 1933, dupa ce Ministerul Instructiei, Cultelor si Artelor creeaza un Senat Cultural si se pune de acord cu reprezentantii editorilor, ai librarilor si ai bibliotecarilor, Ziua cartii devine realitate. Partea oficiala e, ca intotdeauna, ceva mai plicticoasa, dar compenseaza prin solemnitate: „Ziua de 20 Maiu s-a deschis cu o sedinta a Asociatiei Bibliotecarilor din Romania, la Academia Romana, sub presedintia dlui Ion Bianu. [...] A urmat, numaidecat dupa aceea, deschiderea intaiului Congres al Cartii, in Aula Fundatiei Universitare Carol, sub presedintia M.S. Regelui. Niciodata o serbare a cartii n-a adunat la un loc o lume atat de aleasa, Curtea Regala, Primul Ministru al tarii, Ministrul Instructiei, Ministrul Agriculturii si alti reprezentanti ai Guvernului, cei mai de seama scriitori romani, cei mai puternici editori, cei mai inimosi librari, un public mirat si dornic de un asemenea prilej neasteptat.” Vorbesc, la festivitate, Dimitrie Gusti ca ministru al Instructiei, Cultelor si Artelor si Regele Carol al II-lea. Partea neoficiala e atat de izbutita, publicul atat de incantat, incat in anul urmator spectacolul va dura de sapte ori mai mult: ziua se transforma in saptamana.