Insulele iertarii de Rose TREMAIN

DESCRIERE

Rose TREMAIN
Insulele iertarii
 HUMANITAS FICTION, 2022
Colectia Raftul Denisei – coordonata de Denisa COMANESCU
Traducere din engleza si note de Irina HOREA
 

Extras/ Motto
Si alte-ostroave mandre-or fi/ In marea vietii si-a durerii,/ Ci marinarul istovit/ N-ar naviga la nesfarsit.
Versuri scrise printre dealurile eugane
Percy Bysshe SHELLEY
Extras text/ Partea intai/ Colierul de rubine, p.11
Ea era de loc din Dublin.
In acel oras aglomerat, lucrase intr-o mercerie si fusese martora la stingerea lenta a mamei ei, ca apoi sa descopere o dorinta neasteptata sa paraseasca Irlanda si sa vada lumea mare. Clorinda Morrissey, caci asa o chema, avea treizeci si opt de ani cand a ajuns in orasul englezesc Bath. Era in 1865. Clorinda nu era o femeie frumoasa, dar avea un zambet deosebit de dulce si o voce care iti aducea pace si mangaiere sufleteasca.
Clorinda stia ca Bath nu-i tocmai „lumea mare”. Dar i se spusese ca fusese construit pe sapte coline, asemenea Romei, si gazduia „festivaluri si focuri de artificii” primavara si toamna, lucruri care capatasera o oarecare splendoare in mintea ei. Si a mai aflat ca era un loc unde se adunau multi oameni bogati ca sa se trateze la bai sau doar sa se odihneasca, iar unde se strangeau bogati se puteau face bani.
Cand si-a inceput existenta la Bath, Clorinda Morrissey a locuit o vreme ca vai de lume, pe Avon Street, la capatul de jos al orasului, unde jgheaburile de scurgere erau infundate cu scursori prin care porcii umblau in timpul zilei, iar noaptea dormeau netulburati in propriile dejectii. Clorinda isi castiga existenta ca ajutor de modista in subsolul rece al unui magazin de pe Milsom Street.