Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului - Sfantul Munte Athos

Gheorghe VLADUTESCU - „Vietile paralele” ale personajelor platoniciene – Filosofii

0 opinii / Scrie o opinie
  • 29,00 lei

SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166116

DESCRIERE

Gheorghe VLADUTESCU - „Vietile paralele” ale personajelor platoniciene – Filosofii

Editura Paideia, Bucurest – 2020

 

Extras/ Cuvant inainte

A citi hermeneutic inseamna a gandi cu filosofia de aplicatie in instanta noastra si pentru a raspunde provocarilor timpului nostru. De aceea, istoria ca hermeneutica se scrie mereu, obiectivitatea in ordinea ei fiind tot una cu cat mai multa subiectivitate hermeneutica. Nu acribia facticista masoara „obiectivitatea”, ci aplicatia hermeneutica menita sa schimbe faptul in argument. Pe cate faptul este „depersonalizat” (ca fapt) trecut fiind in alta retea, „sintactic”, iar nu „morfologic”, pe atata gradul de obiectivitate sporeste. Deschise prin conditia fiintei noastre de a deveni mai mult decat a fi, in raportare istoricista, ce ar mai ramane din fapte (evenimente) decat, ca intr-un vers al lui Rene Char, doar lespezi carora li s-au luat fantanile.

Cei mai multi din „poporul lui Platon” – the People of Platon din istoria reala, mai tineri, mai in varsta (Socrate cand de 20 de ani – cand la senectute), cu varii indeletniciri (filosofi, retori, oameni politici, poeti), in dialoguri, ca persoane capatau o alta „biiografie”potrivita rolului si „scenariului” (Debra Nails). In functie de perceptie si situare, si politicienii si poetii si retorii, cu filosofii insa lucrurile aveau sa stea altfel, datorita, in primul rand, particularitatilor filosofiei, iar in al doilea rand, aplicatiei lui Platon.

In deosebire de stiinte in raport cu istoria lor, cum nu exista o filosofie asemenea matematicii, asemenea fizicii, „faptele” sunt elementele. Ce este mai inainte in ordinea istorica este si in aceea sistematica, poate, de la Hegel, este regula de aur in istoria filosofiei ca hermeneutica si in epistemologia filosofiei (Stiinta Logicii, p. 70). De aceea, faptele (elementele) devin cu gandirea insasi. Totdeodata, cum pe cat „experientele” sunt mai departate, opuse chiar, ele se aduna. „Dintre cei care se ocupa cu natura, in intregul ei, ar fi zis Socrate, unii presupun ca natura lumii este una si unitara, altii ca este multipla, unii zic ca toate se nasc si pier, altii ca nimic nu se naste si nimic nu piere.” (Xenofon, Memorab. I, 2). Monism-pluralism, mobilism-imobilism, pe cat se opun, pe atat sunt de adevarate, daca sunt laturi ale unui intreg si intregul este adevarul.

SPECIFICATII

An aparitie 2020