George ORWELL | O fata de preot
- Cod produs:LB-2019-0127
- Autor: George Orwell
- Editura: Polirom
-
24,95 lei
DESCRIERE
George ORWELL | O fata de preot
POLIROM, 2019
Colectia Top 10+, Capodopere ale literaturii de pretutindeni intr-o colectie a celor mai indragite bestselleruri.
Traducere din limba engleza si note de Vali FLORESCU
||||
Extras de la p. 277
Dorothy devenise la aceasta ora cat se poate de constienta de calitatea absolut infecta a traiului ei in casa doamnei Creevy. Mancarea sub orice critica, frigul si imposibilitatea de a face baie i se pareau mult mai importante acum decat i se parusera in urma nu cu foarte mult timp. In plus, incepea sa-si dea seama, lucru ce nu se intamplase cand era coplesita de bucuria muncii ei, de cat era de singura. Nu-i scrisesera nici tatal ei, nici domnul Warburton, si in cele doua luni de cand era la Southridge nu-si facuse nici un prieten. Pentru cineva aflat in situatia ei, si mai ales pentru o femeie, e cu desavarsire imposibil sa-si faca prieteni. Nu avea bani, si nici o casa a ei, iar in afara scolii singurele ei locuri de refugiu erau biblioteca publica, in putinele seri cand putea ajunge acolo, si biserica, duminica dimineata. Se ducea in mod regulat la biserica – fireste, la insistentele doamnei Creevy. Transase chestiunea participarii lui Dorothy la slujba in prima dimineata de dumninica, la micul dejun.
„Tocmai ma intrebam la ce biserica ar trebui sa mergi la slujba, i-a zis. Banuiesc ca ai fost crescuta in spiritul Bisericii Angliei, asa-i?”
„Da”, a zis Dorothy.
„Ihm, bine. Nu ma prea pot hotari unde sa te trimit. E biserica St George – Biserica Angliei -, si pe urma e capela baptista la care ma duc eu. Majoritatea parintilor nostri sunt non-conformisti, si nu stiu daca ar fi de acord ca o profesoara sa mearga la Biserica Angliei. Nu poti sa fii niciodata suficient de precaut cu parintii. Acum doi ani s–au cam speriat un pic cand s-a dovedit ca profesoara pe care o aveam atunci era de fapt romano-catolica, daca-ti vine sa crezi! Sigur ca a pastrat secretul cat a putut, dar pana la urma a rasuflat si trei parinti si-au retras imediat copiii. Am dat-o afara chiar in ziua in care am aflat, fireste.”
Dorothy a ramas tacuta.
„Si totusi, a continuat doamna Creevy, avem trei eleve membre ale Bisericii Angliei, si nu stiu daca n-ar fi bine sa plusam un pic in directia asta. Asa ca poate ar fi bine sa risti si sa te duci la St. George’s. Dar trebuie sa ai grija totusi. Mi s-a spus ca St. George e una din bisericile alea in care te pun intr-una sa te apleci, sa stai in genunchi, sa-ti faci cruce si toate astea. Avem doi parinti care sunt frati Plymouth si care ar face un scandal monstru dac-ar auzi ca ti-ai facut cruce. Asa ca, orice faci, sa nu cumva sa faci asta.”
„Am inteles”, a zis Dorothy.
„Te rog doar sa tii ochii bine deschisi in timpul slujbei. Uita-te in jur si vezi daca prin preajma ta sunt fete tinere pe care am pute sa le aducem aici la noi. Daca vezi pe vreuna care ne-ar putea fi eleva, du-te dupa slujba la preot si incearca sa faci rost de numele si adresa ei.”
Asa ca Dorothy se duse la St George’s. Era o idee mai „rasarita” decat St Athelstan’s; avea scaune, si nu strane, insa nu avea tamaie, iar vicarul (si anume domnul Gore-Williams) purta o sutana si un stihar simple, cu exceptia zilelor de sarbatoare. Cat despre slujba, aceasta semana atat de tare cu cea de acasa, incat Dorothy putea sa asiste la ea si sa rosteasca toate raspunsurile la momentul potrivit, intr-o stare de absenta totala.
Nu a existat nici macar un moment in care sa-si regaseasca puterea devotiunii. Intregul concept al devotiunii isi pierduse de fapt cu totul orice inteles pentru ea; credinta ii disparuse, total si irevocabil. Pierderea credintei e un lucru misterios – la fel de misterios precum credinta insasi. Ca si credinta, ea nu isi are radacina in logica; e o schimbare in climatul mintii tale. Insa oricat de putin insemnau slujbele religioase pentru ea, nu regreta deloc orele petrecute in biserica. Dimpotriva, abia astepta diminetile de duminica, devenite pentru ea binecuvantate intervale de pace sufleteasca; si nu doar fiindca dimineata de duminica insemna un moment de respiro, cand putea uita de privirea banuitoare si de vocea sacaitoare a doamnei Creevy. Atmosfera bisericii o calma si o linistea, si intr-un alt sens, mai profund. Pentru ca simtea ca in tot ce se petrece in biserica, oricat de absurd si de las ar fi presupusul sau scop, exista ceva – ceva greu de definit, insa legat de ideea de decenta, de frumusete spirituala – care nu se regaseste cu usurinta in lumea exterioara. I se parea ca, chiar daca ti-ai fi pierdut credinta, e mai bine sa te duci la biserica decat sa nu te duci; mai bine sa mergi pe vechile cai batatorite decat sa te lasi purtat de valurile unei libertati care nu stii incotro te poate duce. Stia prea bine ca nu va mai putea fi niciodata in stare sa spuna o rugaciune si sa creada in puterea ei; dar stia la fel de bine ca trebuie sa continue tot restul vietii sa respecte obiceiurile cu care a fost crescuta. Era tot ce mai ramasese din credinta ce o ajutase odinioara sa ramana intreaga, asa cum sustin oasele un organism viu.
SPECIFICATII
Traducere | Traducere din limba engleza si note de Vali FLORESCU |
An aparitie | 2019 |