Ana ALFIANU | Val si cetatea sufletelor

DESCRIERE

Ana ALFIANU   

Val si cetatea sufletelor

HUMANITAS junior, 2017, 2025, editia a II-a

Capitolul I – La drum!/ e x t r a s

A fost odata ca niciodata un baiat pe nume Val.

Casa in care locuia copilul se afla la marginea unei paduri intinse si linistite. Val era istet, iubea oamenii si cartile, animalele si calatoriile, dar mai cu seama isi iubea parintii.

Intr-o zi, acestia il gasira pe baiat rezemat de trunchiul nucului din gradina, cu ochii atintiti in zare.

„La ce te gandesti?” il intreba tatal sau, usor ingrijorat de tristetea care se citea pe chipul lui Val.

„La bunicul. Mi-e foarte dor de el. Stiu ca a plecat in Cetatea Sufletelor, de unde nimeni nu se poate intoarce, dar intr-o zi o sa ma duc sa-l caut si o sa-l aduc inapoi.”

Parintii oftara, dar nu spusera nimic. Val n-avea mai mult de zece ani, se gandeau ei ca era prea mic ca sa inteleaga anumite lucruri. Asa ca se jucara impreuna o vreme inaltand un zmeu, discutara cu aprindere despre elfi, orci si pitici, apoi foamea le dadu ghes si intrara in casa.

A doua zi dimineata, indata dupa micul dejun, Val pleca sa se joace la marginea padurii din spatele casei.