Gabriel LIICEANU | Declaratie de iubire

DESCRIERE

Gabriel LIICEANU    |    Declaratie de iubire

HUMANITAS, 2015

||||

Extras din capitolul ALEXANDRU DRAGOMIR – Caietele din subterana

Pe 15 iunie 1944, la Bucuresti, la adresa din C.A. Rosetti 45, pe numele lui Alexandru Dragomir soseste de la Freiburg o carte postala pe care se afla o singura propozitie, urmata de unsprezece semnaturi: Lieber Sanduc, verdient Sie einen Gruss nicht, darum viele Gruesse. ( „Sanduc drag, dumneata nu meriti o singura salutare, de aceea multe salutari.”) Printre semnaturi se afla si cea a lui Heidegger, celelalte fiind ale doctoranzilor cu care, la sfarsitul fiecarui semestru, Heidegger obisnuia sa bea o bere la carciuma Zum Roten Baeren, „cea mai veche din Germania”, dupa cum scrie pe imprint-ul cartii postale, in centrul careia se afla un urs grozav, iar dedesubt anul de cand carciuma La Ursul Rosu functiona fara intrerupere: „ridicata catre 1120”. Cartea postala este trimisa in ziua de 16 mai 1944 (facuse deci o luna pe drum) si este lesne sa-ti imaginezi cum se plimbase din mana in mana, in jurul mesei lungi, din stejar masiv geluit, culegand semnaturile celor zece tineri dintre care unii implinisera, pesemne de curand, 25 de ani si a profesorului lor aflat, la 55 de ani, in apogeul carierei universitare. [...]

Alexandru Dragomir parasise seminarul lui Heidegger, si incetase astfel sa ia parte la ritualul de la Zum Roten Baeren, de sase luni, din octombrie 1943. Fusese, in mod vadit, extrem de indragit de catre colegii lui si in chip aparte apreciat de catre Heidegger insusi pe ale carui atestate seminariale (Scheine) – pastrate cu grija printre hartiile lui Alexandru Dragomir, ca urme ale trecerii sale printr-un univers devenit intre timp ireal – se spune de fiecare data ca doctorandul a participat la cutare sau cutare „exercitiu seminarial” mit grossem Fleiss und ausgezeichnetem Erfolg, „cu mare sarg si cu reusite exceptionale”.