F.M. DOSTOIEVSKI - Crima si pedeapsa

DESCRIERE

F.M. DOSTOIEVSKI - Crima si pedeapsa

CORINT BOOKS, 2014

Colectia Clasici ai literaturii universale

Roman in sase parti cu epilog

Traducere din limba rusa si note de Ion COVACI

Prefata de Albert KOVACS

Extras/ Partea a treia

Raskolnikov se ridica in capul oaselor si se aseza pe sofa.

Ii sugera, printr-un gest discret, lui Razumihin sa-si curme dezlanata elocinta consolatoare, apoi, luandu-le pe cele doau femei de mana, le privi tacut. Cu incordare, cand pe una, cand pe cealalta, mai bine de doua minute. Exprima o sensibilitate atat de adnca, incat devenea dureroasa; dar avea, in acelsi timp, o sclipire fixa, dementiala. Pulheria Alexandrovna izbucni in plans.

Avdotia Romanovna era palida si mana ii tremura in palma fratelui ei.

„Duceti-va acasa... cu el, spuse Raskolnikov cu o voce intretaiata, aratand spre Razumihin. Sa lasam totul pe maine... Mane, toate... Ati sosit de mult?”

„In seara asta, Rodia”, raspunse Pulheria Alexandrovna. „Trenul a intarziat ingrozitor. Insa, Rodia, nu te las singur pentru nimic in lume. O sa-mi petrec noaptea aici, langa...”

„Nu ma chinuiti”, o ruga el cu un gest iritat.

„Raman eu cu el”, spuse cu insufletire Razumihin; „n-am sa-l scap din ochi o secunda. La naiba cu invitatii mei: n-au decat sa se suie pe pereti, daca au chef. E unchiul acolo: sa conduca el parada.”

„Cum as putea sa-ti multumesc?” incepu Pulheria Alexandrovna, strangand din nou mana lui Razumihin intr-a ei, dar Raskolnikov o intrerupse iarasi.

„Nu pot, nu pot...”, repeta el enervat, „nu ma chinuiti! Ajunge, plecati odata... Nu mai pot!...”