Fata mecanica de Anna MAZZOLA

DESCRIERE

Anna MAZZOLA

Fata mecanica

HUMANITAS FICTION, 2024

Colectia Raftul Denisei - coordonata de Denisa COMANESCU

Traducere de Irina BOJIN

Extras/ I – Paris/ 1 – Paris, 1750/ pp. 9-10

Madeleine

Aceasta era ziua cand Maman pretaluia fetele. In astfel de zile era mai bine sa dispari. Tocmai de aceea Madeleine trecea acum pe langa abator, unde baltile de sange inghetat innegreau zapada si in carlige atarnau carcase, profilandu-se palide pe cerul diminetii. Era ger si, din pricina ca nu avea manusi, mainile o usturau, mai ales ca la incheieturi pielea ii era crapata si roasa pana la sange. Nu era nicidecum ziua in care sa iesi la plimbare, dar mai afurisita sa fi fost daca ramanea acasa, martora la ceea ce se intampla. Pe deasupra, avea nevoie de un lucru, de ceva ce nu suferea amanare.

Madeleine iesi de pe rue Pavee si se afunda in labirintul de stradute din cartierul Montorgueil; aici ulicioarele erau atat de inguste si casele atat de inalte, incat soarele nu patrundea, dar nici duhoarea nu se risipea; era un loc intunecos si urat mirositor ca dosul diavolului. Cladirile batrane se sprijineau una pe cealalta asemenea unor dinti crescuti stramb, caramizile zidurilor darapanate erau carpacite de-a valma cu mortar, ferestrele acoperite cu carpe. Cand si cand din tenebre se ivea o figura de copil, pe cat parea, purtand stigmatele foamei, veche de generatii. Mai bine aici, totusi, printre cei mai de jos – le bas peuple, cum li se spunea, cei care locuiau in maghernite si stateau la panda in pragul usilor, cei care nu aveau un adapost si cei care umblau desculti – decat la asa-zisa „Academie” a lui Maman, unde inventarierea lunara trebuie ca era in toi.