Exorcismul tacerii Vol.1 de Gica MANOLE si Ciprian VOLOG

DESCRIERE

Gica MANOLE, Ciprian VOLOC
Exorcismul tacerii. I. Convorbiri intre doi anonimi
Editura CARTEA ROMANEASCA – EDUCATIONAL, 2024
Colectia ESEURI
 

Extras/ Argument
„Nu intentionam sa ne situam in strictele limite ale dialogului stiintific, ci sa ne exprimam pe noi insine”, in masura in care consideram ca merita si in ciuda sau tocmai datorita faptului ca astazi se considera acest lucru ca fiind, oarecum, „demodat”. Sub impulsul acestui gand au demarat prezentele convorbiri, sub indemnul acestei porniri am incercat a ne infrupta pentru o vreme, cel putin, din voluptatea inutilei constientizari, a disperatei dorinte de monopolizare a ceea ce nu putem decat pierde, iremediabil, nutrind speranta de a ne potoli, macar prin iluzii, dezarmanta foame dupa ceea ce este viu in individ, dar de nerecunoscut chiar si-n rarunchii celei mai fidele memorii. Caci am putea salva, prin cuvant, insasi pulsul vietii, insasi orbecairea fiintei dupa finalul atemporal, dupa forma renascuta, nerotunjita inca a chinuitei ei peregrinari, invocata si asteptata cu nerabdare crescanda sa o salveze de la neantizare? – Ciprian Voloc
Prin tentativa de fata am incercat, desi nu stim in ce masura am reusit, sa staruim asupra noastra, a problemelor ce ne framanta, cu sinceritate neprefacuta si gandul mereu prezent de a nu ne cruta. Nu suntem indeajuns de detasati spre a sti in ce masura am avut „o minte clara si o inima curata” (Sri Nisargadatta Maharaj); dar ne-am straduit cat ne-au permis puterile sa nu mintim, sa nu ne mintim; ne-am dorit din tot sufletul de a fi independenti in judecati, prea liberi uneori, iubitori ai rostirii neprefacute.
Consideram incercarea de fata in primul rand ca pe un demers lamuritor asupra noastra insine si apoi asupra celor de langa noi. Credem ca lipsa intelegerii si a unei solidaritati reale, lipsa comunicarii intre oameni, a tolerantei si a compasiunii constituie cauzele principale ale crizei pe care o percepem atat de acut in viata noastra, a tuturor. – Gica Manole