Lucian BOIA | Cum am trecut prin comunism – Al doilea sfert de veac. Memorii

DESCRIERE

Lucian BOIA    |    Cum am trecut prin comunism – Al doilea sfert de veac. Memorii

HUMANITAS, 2019

||||

Extras din capitolul Sub lupa Securitatii, (pp. 166-167)

Era prin 1988, la scurt timp dupa ce-mi aparuse in Franta L’exploration imaginaire de l’espace, o performanta care ii impresionase pana si pe securisti (isi imaginau probabil ca portile editurilor se deschideau automat in fata mea). Ma suna I.C.: „O persoana foarte importanta tine sa va intalneasca.” Locul stabilit: restaurantul Opera. Si, sa vezi si sa nu crezi, cine imi apare in fata ochilor: Alexandru Tanasescu, pentru prieteni, Bebe. Imi fusese coleg la Istorie, dar nu-l mai revazusem de la terminarea facultatii, asa ca nu stiam nimic despre cariera lui. Ajunsese mare ofiter de securitate, n-am idee daca era deja general sau avea sa devina mai tarziu. Nu pot spune ca in anii facultatii as fi fost chiar prieten cu el, dar ne cunosteam, schimbaseram cateva vorbe. Mi-l aminteam ca pe un baiat blonziu, slabut si putin timid. Intre timp, capatase fireste siguranta, dar mai ales se ingrasase aproape neverosimil. De ce a vrut sa ma vada? Cine stie, i se facuse dor de mine! Mi-a facut totusi o propunere, una singura: „Daca reusesti sa publici in Franta o carte despre Mihai Viteazul, sa stii ca vei avea pasaportul permanent in buzunar si vei putea sa calatoresti cand vrei, oriunde.” Oare chiar credea in mod serios in bazaconia asta? Nici un editor francez n-ar fi publicat o asemenea carte, caci subiectul nu intereseaza pe nimeni in Franta. Bineinteles ca nu m-am gandit nici un moment sa scriu asa ceva. Poate ca si Bebe mi-a propus doar ca sa se afle in treaba. De atunci nu l-am mai vazut. Din vechea Securitate a trecut in cea noua, cu grad de general si functii importante. A rezistat pana la mijlocul mandatului lui Emil Constantinescu, in 1998, cand a fost scos la pensie. Nu se putea in NATO cu Bebe Tanasescu!